sâmbătă, 30 iulie 2011 | By: Andrew

Înalt





Înalt nu e înălţime,
Înalt e o stare de bine
Dintr-o eroare-n fiolă:
Trei părţi apă, două mâine,
Şi-o dorinţă consistentă şi frivolă
Strecurată-n miez de pâine.
Înalt e doar o părere,
Peste-un standard omenesc,
În orice sens aş da să cresc,
N-are creştetul să-mi spere
Că-ntr-un minunat popas
Va ajunge pân' la nas...
Pân' la nasul tău semeţ,
Ridicat pe două paie
Şi un cârlionţ de oaie
Din obor, la supra-preţ.
Înalt să fii, nu-n înălţime,
Grandios, prin alte drumuri,
Să te afli în mulţime
Nu prinzând ghiulea de tunuri,
Înălţată către turnuri,
Ci înţelegând ideea,
Cum că omul... sau femeia,
Stau înalţi deopotrivă
Nu prin firava statură,
Ci a inimii eschivă,
De-a lăsa iute spre gură
Din prisos, nivă cu nivă.