Eşti desaga mea de stele
Precum un cânt de slavă la altar,
Cea mai rece stea de neajuns.
Mi te inchipui împletită din nuiele,
Însă te ard să-mi străluceşti, pe jar...
Totuşi, lumina ta nu-mi dă răspuns.
Eşti desaga mea de raze,
Nu sunt unde pe Pământ să te adune,
Toate apele din lume se înclină,
Eşti motivul de-a iubi, în orice ipostaze,
În orice loc în timp... şi spaţiul poate spune
Că n-are braţe să cuprindă nemărginire de lumină.
Eşti desaga mea...
Şi nu e nimeni şi nimic să cunoască
Misterul din tine.
Eu? Un simplu ucenic
La sânul tău de bine,
Îmi las turmele gandirii să mai pască
Verdele copiilor demult apuşi.
Într-o lume de zei demonici şi păpuşi,
În gaura necunoştinţei grele,
Aleg... desaga de stele.
Postări
