sâmbătă, 11 iulie 2009 | By: Andrew

Intinsa pe spate...

Intinsa pe spate...
Pe pajistea verde
Cand toate-s departe
Si nimeni te vede.

Norii plutesc
Si au forme hazlii
Ca ceva prea firesc,
Vazuti de copii.

Cerul culege
Din ochii tai mari
Culoare de rege,
Slipiri de cristal.

Albinele fura
De pe buzele-ti dulci
Miere de mura,
Dulceata de prunci.

Pasari isi canta
Trilul sonor,
Raul incanta
Pe fundal ca un cor.

Dar toate se-opresc
Cand lovesti prima coarda
Si cantu-ti ceresc
Pe toti ii dezmiarda.

Si canti din ratiuni
Ce ratiunea nu stie
Adevarate minuni
Lasate-n vecie

Si canti din petale
Si pete de ganduri,
Canti catre mare
Spre alte taramuri.

Si vantul alunga
De pe cer nori pufosi
Sa asculte el cantul
Asa cum fac toti,

Sa il poarte pe aripi
Catre inimi deschise,
Sa-l primeasca in arii
Dinspre ceruri intinse.

Cantu-ti adoarme
si codrul si valea,
Ca purtata pe palme,
Adoarme si marea.

Soarele insusi
Palind cand te vede,
Isi ascunde vesmantul
Si ramane de veghe.

Si totul adoarme
La cantecu-ti bland,
Cum toate in ceruri,
Asa pe pamant.

Tu adormi de asemeni
Intre fire si flori
Si tacerea se-asterne
Peste pomi, intre nori.

Salon pentru gâze

Doua Semafoare au deschis un salon
Unde totul e gratis si usor de avut,
Unde nu te imbeti band licori de bourbon,
Afacere pusa la cale de mult...

Aici, carabusii la fiare imping
In timp ce nevestele lor mai cochete
Stau relaxate facandu-si lifting
La solduri, obraji, la maini si la fese.

In salonul vestit gaseai si furnici
Ce stateau relaxate la spa,
Regina furnica gatea vreo 5 mici
Lasand la o parte munca cea grea.

De altfel, in timp ce cosasii vorbeau
Despre meciul de box intre broasca si rama,
Pe mese in cesti cafele aveau
Si-si tatuau reciproc cate-o cifra pe mana.

In salonul cu pricina un alt lucru-am aflat,
Cum ca o suta de greieri numai unul si unul
Stateau intinsi si cuminti la epilat
Cu ceara de-albine intinsa cu pumnul.

Aici incape oricine si-i tratat cu respect,
Fiesce moft se rezolva, salonul e mare
Si standuri sunt multe si nu au defect
Caci totu-i condus de doua Semafoare.

Eram...

Eram indragostit demult
Si scriam frumos tot ce simteam,
Acum povestile sunt scrum,
Sunt fulgi de nea lipiti pe geam...

Atunci scriam din inima
Si m-i se parea usor a spune ca iubesc,
Acum pentru orice sens o minte cugeta
Si rar fiori in piept se mai ivesc.

Atunci scriam ca pentru ea
Spunand cuvinte luate de pe suflet,
Acum as scrie pentru cineva,
Dar nu e nimeni sa m-asculte.

Si orice vorba de spuneam
Ea ma intelegea usor,
Acum m-afund in tot ce n-am,
In neintelesuri ce ma dor.

Mi-e tot mai grea bataia rara
A inimii ce poate sta
Oricand de cat e de amara
O ora, o clipa fara ea....