Ploua...

Tuna undeva in departare,
Ploaia fosneste plictisitor langa talpile mele. Inviorat de stropii reci care imi curg pe fata, un singur gand ma bantuie... Intind mainile, deschid palmele, insa nu ajung pe nimeni. Sunt singur, si ploua din nou...

Ploi au fost si ploi or sa mai vina,
Singur le'am primit in piept
Si m'am acoperit de vina,
Totusi, cate'au fost, nu le regret...

Incet, incet imi cresc pe inima de piatra,
Tulpini de roze cu negri spini,
Iar ploile ce vor de'acum ca sa mai cada
Se vor intepa pe buze si pe maini.

Stiu ca nu e bine asa si stiu ca doare,
Dar ploile de pan'acum au strans in juru'mi ape
Si inima imi locuieste intr'o cetate tare,
Sta imbracata'n ziduri ca sa scape.

Prea mult in ploi, desi credeam ca'i bine,
Acum regret c'am stat deschis,
Dar parca ploua doar in mine...
O ploaie mai astept sa ma trimita'n paradis...

Stropi mari imi cad pe fata si pe piept...intins, cu palmele goale si fara vreo speranta, astept sa ma trezesc la sfarsit, la apus, la rasarit, sau luminat de curcubeu... Astept ca ploaia sa'mi inchida pleoapele...