Renunțarea la rațiune

Din nou între pereții reci

De străvezii nemuritoare,

Din nou vrei inima să-mi treci

Printre iubiri sfâșietoare...

Din nou să calc pe-același drum

Cui minunat mă dăruiam,

Pe care azi pucioasa-n scrum

Încă-mi mai lasă nori pe geam ...

Din nou îmi vii ca o minune,

De data asta mult purtată,

Să am din nou cui să pot spune

Ciudată...

Din nou, te vad cu-aceiași ochi

De parcă mintea și-a pierdut rațiunea,

Doar inima-mi alege popi

Pe când oi schimba lumea...

Din nou la fel nu mă-nțelegi,

Și iar te iert orbit de tine,

Doar că-mi faci nopțile întregi

Și zilele mai pline.

Din nou blesteamă dorul meu,

În propria prostie,

Mi-ar râde-n față orice zeu,

Și Eros, că mă știe.

Din nou îmi tac prea des rațiunea,

Și-mi urlă versuri însetate,

Să te descrie ca pe lumea

Ce-mi ești, și ce mi-ai fost deșarte.

Din nou mă-ncred în mult prea dese

Cuvinte de ”nu sunt ce-am fost”

Și orice doare, crezi că-mi trece,

Cu-n râset și-un oftat anost.

Și iar mă iei de bun, ca-n vremea

Când iubire împărțeam,

Dar mi-e mult prea scurta vrerea,

Și iubire nu mai am...

Iar mă cauți și-nsetată

Mi te lași doar să te am,

Fi-voi lipsa-n dor de tată,

Sau ripostă-n timp de „n-am”...

Reci mi-s ochii,

Rece-n pieptul ce odată,

Căutai un foc anume, rochii,

Bucle, râs și ... Pleacă...

Ai să pleci din nou în lume?

Cutezare

Adori când dormi încă-mi pe braț,

Să mă-nfirip a te-alinta,

Să simți în zorii tăi schimbare

Pe-obraz de palma mea,

Și mângâiată la lumină

Ca un verde rai în rouă,

Să-ți bei ceaiul fără zaț,

Să te lași de sus pe plintă,

Să-mi pui clipelor cu sare,

Gust, și-n cer încă o stea,

Să mi te dai fără de vină,

Dar vina să rămână nouă...

Încumetare

N-am să cerșesc iubirea ta vreodată,

Nu-mi mai stă în fire,

În timpuri vechi când erai fată

Și eu m-aș fi vrut mire

Te-ai murdărit în prea lumești tertipuri.

N-am să te caut dacă pleci,

La fel cum nu ai să-mi mai vii,

În neguri reci, cum nu mai știi de-acele duse timpuri.

N-am să mai pot iubi cum ceri,

Cum știi o inimă mai bună,

Pe pieptul meu n-acele veri

Tu mi-ai fost viperă și ciumă,

În timp ce eu musteam de dor,

Tu te lăsai pe alte guri,

Acum din mână-n mână-mi vii de parcă,

Vrei inima să-mi furi...Încearcă! Să vezi dac-am să mor!