Deocamdata

Deocamdata mi-e tanara privirea,
Si nu ma-npovareaza ani de plumb,
Nu-mi stau incetosari sa-mi tulbure gandirea,
Si multe-obstacole in cale sa n-ajung;

Deocamdata mi-e inca verde pieptul,
In suflet am inca vlastari de vise
Si nu ma tem ca o sa crape cerul
Inainte de-a vedea minunile promise.

Deocamdata sunt, asa cum vezi, copil,
Si sper ca, deocamdata sa tina-n veci,
Si-n ciuda timpului, sa fiu tot mai umil
Si mai supus acestor Sfinte Legi.

Ganduri aleatorii ale lui Seneca

Remuscarea ce se naste
Din placeri nedemne,
Moartea, nu curand o paste,
Sta sa piara-n alta vreme.

Viata e-o piesa de teatru,
Conteaza mult cum e jucata,
Caci n-ai sa poti trai in altul,
Sa vezi ce mult e-aplaudata.

Nu mai exista nimic apasator,
Daca din temerile noastre,
Scapam de frica de-acest zbor
Din viata catre moarte.

Cand iti desavarsesti ratiunea,
Poti s-o numesti virtute, intr-un final
Si poti sa lasi sa o confunde lumea
Cu ce e-ntr-adevar moral.

Cel ce e sclavul propriului sau trup,
Cade ca sluga prea multor stapani,
Caci de te-ngrijorezi de sine mult prea mult,
Nu-ti mai stii locul in palma astei lumi.

Intre alte-a ei defecte
Ce-n veci stau sa uimeasca,
Prostia il are si pe acesta:
Mereu incepe sa traiasca.

Printre oameni sa traiesti,
Stiind ca cerul tot va sti;
Cu Dumnezeu, tu sa vorbesti
De parca lumea te-ar privi...

De bogatii mai mult s-ar bucura
Cel ce nu e in nevoi de ele,
Caci un chiabur cu-averea sa,
Ar fi scarbit si fara vrere.

Ce este calp nu are capat.
Pentru cel ce vrea s-alerge,
Drumul are un sfarsit,
Ratacirea, insa, n-are limite sau lege...

Cine moare-nseninat,
Fara tristeti ca paraseste lumea,
Asa dupa cum fu lasat,
A dobandit intelepciunea.

E in puterea orisicui
Mai bine sa traiasca,
Dar in puterea nimanui
Un trai sa il lungeasca..

Traiesc prost cei care
Vesnic pleaca de la start,
Si in asta alergare,
Nu stiu ca a trai e minunat.

Retrage-te in tine,
Daca nu esti un oarecare,
Cand esti silit ca in multime,
Sa fii legat de nepasare.

Nu-i de cumparat intelepciunea
Si nici de dat cu imprumut,
Dar dac-ar fi, e plina lumea
De cei ce cumpara prostii mai mult.

Nu este niciodata
Repetat indeajuns
Lucrul care nu se-nvata
Si nu-i stiut candva destul.

Decupaje

Plicul cu scrisori de-amor
Si cu urme de iubire,
Imi indreapta al meu dor
Zilnic, numai catre tine.

Din hartie colorata
Am facut stelute mii,
Si le-am pus pe-o coala alba,
Sa te roage ca sa vii...

Sa-ti sopteasca ele-ncet,
Cu un dor nemarginit,
Dintr-un bob de aracet,
Ca eu vreau sa fiu iubit.

Urmele buzelor tale
Ce s-au prins pe plicul gol,
Eu le-aseman cu petale
De inmiresmat bujor.

Dintr-un petec de iubire
Decupat-am cu migala,
Doi copii ce stau din fire
Stransi de mana si alearga.

I-am lipit cu multa grija
Pe o inima din plastic,
Si i-am colorat cu oja
Ca s-arate mai fantastic.