Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine... şi sper
Să stai de parte de rău,
S-alegi cărări ce duc la cer,
Să n-ai ispite-n drumul tău!

Mi-e dor de tine... şi cer,
Din mâna Celui ce iubeşte,
Să ai în suflet zâmbet şi mister,
Şi tu să fii cea care le trăieşte!

Mi-e dor de tine, să ştii!
O spune zâmbetul ce îmi răsare,
Când gândul mi se rătăceşte-n mii
De amintiri cu tine alergând spre soare.

Mi-e dor de tine, vechi şi nou,
Şi bun, şi rău, şi cald, şi rece...
Prieten drag, umil erou,
Iubită pân' ce vremurile-or trece...

Mi-e dor de tine. Înţelegi.
Tu dorurile mi le-arunci în mări,
Mă-ngropi adânc în prea-uitări,
Şi tot ce-nseamnă "noi"... tu ştergi.

Crini

Am crini în suflet, înfloriţi,
Şi stau cu ei aşa de-o vreme,
Aştept să-mi spună ce-i iubiţi
De bine, dacă, vre-o unul nu se teme...

Respir adânc şi des oftez,
Gândul nu-şi mai are loc,
Din fire-mi cer să încetez,
Chiar dacă liniştea nu-i favorabil troc.

Şi-ndurerat mă-ntreb acum,
Dacă doar liniştea m-ar linişti;
N-ascult nimic, doar spun şi spun,
Crezând că pot şi fără a iubi...

Şapte bătăi de inimă. Bună dimineaţa!

Mă întreb de ce încă mă întreb, de ce m-am trezit,
Când sufletul meu a rămas pe partea cealaltă de rărărit?
Nu vreau să încep ziua cu întrebări,
Dar de ce nu e lumină deschizând ochii şi nici aer în nări?
Iar n-am ţintă sau scop, contemplările-s învechite,
Dar altele noi nu mai vreau, căci recentele-s... nenorocite.
Gânduri mă-ngroapă înainte de-nvierea din ciclul decadent:
Inocent, eminent, neatent, îndrăgostit, indecent, incomprehent...
Ceva nu se potriveşte în capăt de respiro matinal,
Şi s-ar o bătaie de ceas, dar timpul rămâne exponenţial.
Măcar vasul ce mă poartă, să-l ridic spre liniştea lor,
Căci sufletul mi-e fiară în lanţ de mistuiri, în bezna codrilor.
Venele se-ngroaşă, culoarea mă cuprinde, Nesuferita!
O urăsc! O iubesc! nu e totul! ah! Furia-mi mută orbita...
Când mă trezesc!
Gravitez fără soare.
Astăzi timpul doare, nu trecerea lui.
Strănută inima a şaptea oară!...