sâmbătă, 14 februarie 2009 | By: Andrew

De 5 lei... iubire!

In casa lui Popoescu'i cearta iar,
Parintii lui nu se'nteleg,
Iar el, din nou cu mainile'n urechi
Sta suparat uitandu'se pe geam...

Tatal sau il vede
Si stiind de ce e suparat,
Ii da cinci lei si il trimite
La supermarketul din sat.

Dar el nemultumit se'opreste
Pe'o banca'n parc, lang'un copil,
Ce cu bunica lui tot sosoteste
Si'i vesel, zambitor si e hazliu...

Micutul spune bunicutei:
-De ma iubesti, da-mi zece lei!
-Iti dau, dar numai cinci, de vrei!
Caci n'am mai multi...poftim, ii iei?

-Atunci...prea bine!
Popescu aude, se ridica,
Si gandeste pentru sine
"Eu ma duc la nea' Mitica!"

Si ajuns la supermarket
Nea' Mitica il intreaba cu privirea:
-Cu ce te servesc mai Tache?
Esti barbat in toata firea!

Baietelul ii da banii
Si fiind timid din fire,
Spune'ncet lui nea Mitica:
-Dati-mi de 5 lei...iubire!

Vedere de departe

Pe a postei usa larga
Intra'ntr-o zi un batranel
Cu pas marunt,si fara vlaga
Mergand incet ca vai de el.

Cu mana-i tremuranda,
Cu ochii blanzi ,incetosati
Alege dintr'un raft o felicitare scumpa
Cu niscaiva pomi inalti si colorati...

Apoi se'ntoarce catre'un oarecare
Si'ntreaba bland:"M-ajuti te rog?
Scrie'mi aici adresa mare,
Caci eu nu vad si nu mai pot...

Apoi mai jos sa'mi scrii de vrei:
"Te iubesc tata si sunt nerabdator
Ca sa te vad, acasa sa ma iei
Si sa ma strangi in brate, parinte iubitor!"

Mirat, tanarul oarecare'ntreaba:
-Batrane, traieste oare tatal tau?
Sau...cui ii scrii si cui spui "tata"?
Caci nu'nteleg ce vrei a spune, zau!

Atunci batranul lacrimand
Apleca privirea,
Uitandu'se lung in pamant,
Isi explica gandirea...

Si imediat un oarecare
A inteles ca pe pamant
Orice batran, de'i singur moare
In inima cu'n dor, un singur gand

Ca cineva sa-si aminteasca
De el, de chinul lui si de nevoi
Si sa nu se garboveasca
Far' a vedea pe cei ce a crescut,pe voi...

Iara batranul ce'n posta lacrima
An de an scria vederi...
Sa vada lumea ca la poarta sa
Prin ele'i fiul sau din departari.