vineri, 16 septembrie 2011 | By: Andrew

Împrieteneşte-te cu Dumnezeu


Trestie scăldată-n cânt,
Firav om, stii unde eşti?
Alergi ca orbul după vânt,
Încrezător în basme şi poveşti...

În jurul tău sunt mulţi
Cu ochii grei ţintiţi spre tine,
Ei înşişi ţin poveri pe frunţi
Şi false vorbe de mai bine.

De multe ori, cauţi prietenii
În astă vale de durere,
Căci ţi-a ajuns singur să fii
Şi nimeni să audă când inima îţi cere.

Şi rareori găseşti un suflet
Să-ţi fie bun tovarăş pe cărare,
Să aibă-n inima un cântec
Şi-n palme binecuvântare...

Te-ncrezi neştiutor în unii,
Ce au neadevăr pe buze,
Ei strâng haini comoara lumii
Şi ştiu prea bine să acuze.

De ce să ne lăsăm pe val
Descurajaţi de gurile nedrepte?
Un suflet doritor e un smarald
În braţul astei lumi defecte...

Să-ntinde-m mâna, sinceri şi curaţi,
Să fim prieteni, tu şi eu,
Şi împreună, de dragoste legaţi,
Azi,
Să ne împrietenim cu Dumnezeu!