Altfel

Rabufneste sufletul meu
Aici, pe hartie
Si daca e de bine sau de rau
De-aici se vede si se stie.
Nu-ncerc sa adun scuze:
Cand ma bucur, scriu de bine
Caci mai vor din cand in cand
Si altii sa se amuze.
Dar cand un foc ma arde,
Ca un lemn uscat, mocnit,
Atunci tot ce ramane scris,
N-ajuta decat la bocit.
Acum sau mai tarziu,
Le vad pe toate altfel,
Desi as vrea constant sa fiu,
Mi-e ochiul inimii sarac si chel.
Aici, in scris,
Rabufneste sufletul meu cateodata
Si daca vezi un vers ce-i mai incins,
Atunci lentila inimii e sparta
Si n-ar trebui sa-l iei in seama,
Maine, toate-s diferite,
De sunt mari vor fi mai mici,
De sunt mici, vor disparea.
Asa lucrurilor pripite
Le dau drumul mana mea
Si astazi daca ma dor,
Maine vor disparea.

Ura...

Imi culeg bucuria
Din zambetele lor,
Si ura, cand vad ca sunt false
Si cat de tare dor.

Imi culeg bucuria
Din ce sunt altii pentru mine,
Si-i urasc apoi pe toti
Ca n-au facut-o prea bine.

Adun bucurie-n pumni,
Cersind la capat de strada,
Si-apoi urasc ce-am adunat
Desi nu-i cineva sa vada.

De unde-atata ura?
Din bucurii ratate,
Din vorbe dulci aruncate
Peste-un suflet de huma.

De unde ura mea?
Din tot ce nu mai este,
Din orice gand ce l-am avut
Transformat intr-o viespe.

Ura sau iubire,
Care e diferenta?
Combinand una cu alta,
Ura pare-a fi esenta...