Creionul Ilenutei
E-un talent nascut,
Spre-a desena dragutei
Frumos, frumos si mult.
Si deseneaza el
O lume-ntreaga pe o coala,
Exact asa cum ea o vede,
Dar totusi pare rece, goala..
Ilenuta-i spune bland:
"Creionul meu, e bine dar,
Nu pui pe coala tot ce simt,
Cred c-am sa te dau in dar."
Creionul s-a speriat
Si-ncepe mai degraba,
Sa deseneze apasat
O alta lume, mai intreaga.
Ilenuta-i spune iar:
"Creionul meu, e bine, vezi!?
Ce simt, e rar
Si tu nu poti sa desenezi."
Creionul suparat
Se pune iar pe treaba
Si deseneaza detaliat
O alta lume-n graba.
"Creionul meu,"
Ii spune Ilenuta,
"Nu poti vedea tot ce simt eu,
Nu iti mai chinui foita."
Creionul intrigat,
Se-opreste si se-ntreaba,
De tot ce-a desenat
El lasa sa se vada?!
Si-atunci la sorti,
El scrie "te iubesc...
Te las de-acum, pe tine sa ma porti,
Chiar daca mazgalesc..."