Arta lui Dumnezeu

"Frumos", nu este un cuvânt
Între paginile unei cărţi explicative,
Nu este un subiect supus la tratative
De proletari din când în când.

"Frumos", nu este un profit,
Desprins aici, din schimburile-n troc,
Nu este un răspuns la încercări numit "noroc",
Sau vre-un monument păzit.

Să ne-nţelegem! Iată:
"Frumos" într-un proces creaţionist,
Din mâna Celui mai complet Artist
E pură artă!

Pe stânca-naltă,
Căderi de ape descompuse în culori,
Păduri de raze, pat de flori,
Şi vreme alternantă,

Muzica naturii,
Rămasă din Eden pe portativ terestru,
Bagheta atotfrumosului Maestru,
Pictează pas făpturii.

Şi ea, în sine,
Minunea-nfăptuirii, "a fi", un fapt nedesluşit!
Arhitectura gândului, raţiunea cordială de sfârşit,
Lucrând spre veşnic bine...

Ne-a ridicat de jos
Ne-a curăţit şi ne-a iertat; simţire ne-nţeleasă!
Apoi, făcând din noi un mire, o mireasă...
Arta lui Dumnezeu!
Într-un cuvânt - FRUMOS!

A fost un timp...

A fost un timp de iubire...
Un timp de ploi de vară,
De trenuri ce rup sărutări,
O mireasă copleşitoare, un mire,
O dimineaţă, O seară
Şi râsete-n plimbări...

A fost un timp de escaladă,
Cu pas greoi şi plângeri,
Cu gelozii pe fond trecut,
A fost un timp de escapadă,
Al inimilor printre îngeri,
Dar printre îngerii cei de temut...

A fost un timp de ceartă,
De lacrimi nesfărşite,
De gelozii amare, inutile,
Un ciclic fapt să ne despartă,
Ajuns la reuşite,
La inimi infantile...

A fost un timp cu tine
Şi nu-l regret şi nu-l reneg,
Ori bragă, ori poate un rupt de pâine,
Chiar dacă n-am ieşit întreg,
M-am rupt din chinul tău...
A fost un timp de bine şi de rău...

In aere aedificare

Clădim castele nouă, azi,
În aer simplu cotidian,
Înconjurându-le cu brazi
Şi cânt de eolian.

Clădim din blocuri timpurii,
Pe culmi de vis aparte,
Ferite de prea bogăţii
Sau revalorizări deşarte.

În doi pe schelele nocturne,
Reînălţăm o citadelă,
Deşi o punem sub alt nume,
E-o limitare prea rebelă.

Clădind în doi,un gând cu vorbe,
După atâtea încercări,
Clădim tăcerea din teorbe,
Fereşti de aur fără scări.