
Clădim castele nouă, azi,
În aer simplu cotidian,
Înconjurându-le cu brazi
Şi cânt de eolian.
Clădim din blocuri timpurii,
Pe culmi de vis aparte,
Ferite de prea bogăţii
Sau revalorizări deşarte.
În doi pe schelele nocturne,
Reînălţăm o citadelă,
Deşi o punem sub alt nume,
E-o limitare prea rebelă.
Clădind în doi,un gând cu vorbe,
După atâtea încercări,
Clădim tăcerea din teorbe,
Fereşti de aur fără scări.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu