Baldachine

În priviri, lăcaşul lui Hades,
Ochii edenici sfidează raţiunea,
Talgere, cântărind pe cel mai ales,
Mai distins dintre noi...
Îşi cerne minunea,
Îi pune-ndoială, cu părul de smoală
Adună făptaşii cu vise cu tot.
Clatină luntrea
Pe valul pasiunii, o aruncă-n puhoi,
Apoi cu un cot,
O ghionteşte pe ţărmuri pustii.
Fină, amară, ispita de ciară,
În mreje de miere adună copii,
Îi arde în chinul dorinţei supreme,
Tremurând baldachinul
În purpure perne,
Îi leagă-n lăcate de neînţeles.
Apoi cu surâsuri tăioase, eterne,
Te-alungă-n pucioasa din tine,
Să arzi, să-ţi căieşti întruparea,
Să plângi blestemând baldachine
Şi perne, ori şoapte divine
Din graiul demonic, eden pământesc.