duminică, 11 martie 2018 | By: Andrew

Nevăzută



Așterne-te în calea mea cu flori de rușinată,
Să-mi dai un semn că-n lume este,
Încă, suflet de poveste,
Și lumea nu-i aproape ruinată.

Arată-mi-te ca o ploaie de vise și divin,
Pârjolul gheenei să-l topești,
Să-mi spui că tu iubești,
Dar ți-e iubirea deoparte și paharul plin.

În calea omului cu plete lungi,
Fi-mi leu și nu Dalilă,
Nu-mi cere sufletul idilă,
Ci zâmbete încredințate-n dungi.

Așterne-te în drumul meu cu gândul,
Și nu-mi vinde povești de ceas,
Nu-ți bate ceasul într-un pas,
Cu șablonul, forma, rândul...

Mă scutură în ploi cum, nevăzută, știi,
Din firea mea de singur și nebun,
Mă ține-n raze să îți spun,
Fără cuvinte cum și cât să-mi fii...