luni, 16 iulie 2012 | By: Andrew

Toate


În furtuna cotidiană
Mă urmăreşti cu-n dulce dor,
Îmi coşi trecutul iar pe rană
Ca să-mi deschizi căi din topor.

Rânjetul trecut prin tină
Se opreşte-n gări vopsite,
Rânjet fără nici o vină,
Dar cu palmele mânjite...

Toate-s ploi regenerate
Când le scot din putrezi saci,
Amintiri acaparate,
De-un mare "eu" ce îl îmbraci...

Când o fi mai dulce traiul,
Ziua-mi vei întuneca,
Noaptea să-mi lumini, şi graiul
Să-mi opreşti spre-al înflora.

Toate-or plânge doru-ţi iară,
Toate-or fi mai reci apoi,
Precum valuri ca povară
Peste fulgul din noroi.