Sarut...

Ti-as saruta firavul gat

Cu petale rosii de bujor,

Te-as saruta pe-obrazul stang,

Apoi cu flori sa te-nconjor.

As saruta umarul tau

Cu unda de matase fina,

Si te-as numi ingerul meu,

Sa-mi fii necontenit divina.

As saruta genunchiu-ti drept

Cu raze de pe cer,

Apoi ti-as aseza pe piept

Raspunsul oricarui mister.

Ti-as saruta ochii zglobii,

Izvor de dor si de lumina,

S-adoarma ei ca doi copii,

Frumosi si tineri sa ramana.

Ti-as saruta spatele gol

Feeric luminat de luna,

Esti ca un cer fara de nor,

Pe dorul meu ramai stapana.

Langa geam

Te vad trista langa geam,

Cu ochii plansi, cu ger in piept,

Privind in gol spre ce eram,

Si vrei sa vin, vrei sa te iert.

Am strans cuvinte din priviri

Si intelesuri fara sens,

Dar disparut'au printre mii

De ore singur ne'nteles.

Chiar daca am purtat

Pe inima stanci de granit,

De toate-acum eu am uitat,

Ma-ndrept din nou spre rasarit.

Mai gol, mai liber, mai usor,

Dar mai sarac si mai greoi,

Ma-ndrept spre cei care ma vor,

Uitand de tine si de noi.

Caci ce a fost n-a fost sa fie,

Ci pur si simplu s-a'ntamplat,

Daca ti-e dor, sa stii, imi e si mie,

Dar gandu-mi spune ca s-a terminat.

M-ai invatat a mia oara

Ca inima mi-e cufar incuiat,

In care zace o comoara

Din care multe s-au furat.

Si ca ramas cu lada goala

In fata altor pradatori,

Inima mea nu vrea sa moara,

Ci sa ajunga printre nori.

Te vad la geam plansa de dor,

Privind la ploi ce vin si pleaca,

Soare nu vine-n locul lor,

Ci alte ploi, mai grele parca.

Intamplator...

Nimic nu e intamplator!

Asa-si spun soimii-n zborul lor

Cand plutesc pe cerul plat,

Ca nimic mai minunat.

Nimic nu e la intamplare!

Asa isi spune orice floare

Ce-nfloreste-n zori pe roua

Si se-nchide atunci cand ploua.

Nimic nu e intamplator!

Asa spun cerbii-n goana lor,

Cand prin paduri dese de brad

Isi amintesc ce au uitat.

Nimic nu e la intamplare!

Asa se-aude dinspre soare,

Cand luminii ducem lipsa

Si-o numim mirati eclipsa.

Iubirea...

Lasati-mi iubirea,

Putina cata am,

Caci fara ea sunt praful

Suflat de vant pe geam.

Aruncat sa fiu in soare,

Sa ard mohnit in vant,

Lasati-mi porti deschise

Sa fac un legamant.

Ascuns sa fiu de lume,

Inmormantat de ape,

In valuri si in spume,

Iubirea sa nu-mi scape.

Pierdut de-as fi in stele,

Insingurat si rece,

Iubirea n-o sa moara,

Iubirea-n veci nu trece.

Pamantul daca arde

Si cerul de asemeni,

Sa nu-mi rapiti iubirea,

Iubirea pentru semeni.