vineri, 2 decembrie 2016 | By: Andrew

Lumea a început...

Lumea a început la sânul tău,
Acolo unde am gustat întâia oară
Dulcele luminilor de vară
Și am aflat ce-i bine și ce-i rău.

Lumea a trăit prin palma ta
Și m-a crescut nebun de dor,
Găsind fericiri în orice nor,
Și adunând furtuni cu inima.

Lumea a zâmbit la sânul ei
Acolo unde raiul îngăduie păcatul
Și-am vrut prin ea,  ca nimeni altul
Să fiu un lacăt fără chei.

Lumea a plâns pe-al ei genunchi,
Când bolta lumii era grea
Și cât de greu doar ea știa,
Să facă din mii de ramuri, iarăși trunchi.

Lumea s-a spart în ochii-i reci
Când ultima privire m-a sfârșit
Și cioburile m-au iubit
Și m-au iubit pe veci...

Lumea s-a încheiat la sânu-i sec
Și m-a făcut din nou țărână,
Uitat de orice sân și orice mână,
Toate se duc și toate trec...