miercuri, 3 iunie 2009 | By: Andrew

"Cum te cheama?"

Imi amintesc un inceput...
Pe cand inima imi batea mai repede,
Iar sufletul mi-era mai scurt,
Demult, cand gandurile nu erau regrete,

Cand nu stiam ce am sa fac cu timpul,
Cand nimic nu ma lega,
Cand inca nu-mi gandeam sfarsitul
Si plansul nu era...

Un semn... si parca ceva nevazut
Ma impingea catre sufletul ascuns,
Temator si plapand...
Tremurand, in spatele ochilor blanzi.

Neincrezatori amandoi...ea intraba,
Eu... ma gandesc si raspund,
Si mai fierbinte ca orice soare de vara,
Se aprinde un suflet, se aprinde un gand...

Cum ei ii tremurau cuvintele,
Asa imi tremura sufletul, necunoscand
Dar doritor...de uimire gata sa se spintece...
Iar timpul parca sta, secunde neavand.

Eram confuz...eram trantit
De gandul ca nu stiam ce s-antamplat...
De ce eu?...da, uimit!
Un glas placut ce far'sa vreau a incetat.

Si eu stateam impietrit,
Fara curaj de a spune mai mult...
Poate la fel si ea, vazandu-ma'ncalcit
Intre scantei de suflet ca tumult...

Un inceput de demult...
Cand simti ca niciodata inexplicata fericirea,
Neegalata de vro floare sau vrun cant,
Cand simti cum te strange de mana iubirea...

Dar toate care-s cu-nceput
Si care le iubim fara tagada,
Isi au curand inevitabilul sfarsit
Lasandu-ne in piept, pe veci un suflet ce se-ntreaba...