joi, 7 februarie 2013 | By: Andrew

Frumos...


Frumosul nu-i din lumea noastră,
N-avem cuvinte-n grai să-l spunem,
Ne-nduplecăm doar o fereastră,
În el ne-ncrezători să punem.

Frumosul nu-i frumos doar dacă
E pus alături de urât,
Imaginea ar fi săracă,
Un kitsch contrast posomorât.

Frumosul totuşi nu-i poveste,
Căci în mocirla cotidiană,
O umbră de frumos mai este,
Să o privim ca pe-o icoană...

Un glas zglobiu, un cer, un soare,
O buclă-n păr, un zâmbet îngeresc,
Un "Te iubesc!" spus cu ardoare
În calde ploi ce nu se-opresc,

O inimă ce bate către oglinda legii,
O tânără curată cu gândurile sfinte,
Un cuget nepătat departe de cortegii,
Un drept şi bun exemplu numit şi azi părinte;

O ţintă, numai una şi-un om măcar
Pe urme drept să-i calce,
Iar restul să aleagă grâul în grânar,
Neghina spre rusalce...

Un dor necontenit pentru un singur grai,
Un singur ochi, obraz şi palmă,
O viaţă-n doi ca pe un rai,
Trăită ca o prevestire calmă;

Şi-un susur blând întâi de toate,
În piept, în suflet, în gândire,
Numai aşa frumosul poate,
Ar fi frumos -  nemărginire!

Frângere


Între ploi şi raze
Norii se frâng,
Iar fulgere se lasă kamikaze
Pe sânul meu stâng...

Între atunci şi acum,
Memorii se frâng,
Dureri cad ades, te văd ca prin fum,
Tot pe sânul meu stâng.

"Mai bine nu tai,
Mai bine o frâng..."
Şi-atât de uimită, cu dor îmi priveai
Direct pe sânul meu stâng.

În urmă sunt toate,
Iar sânul meu stâng
Se plânge-n nesigure şoapte
Cum în calea uitării
         ...eu însumi mă frâng.

Noapte cu umbre


Noapte cu umbre
În sumbre visări,
Reverii ce în tropot
Aduc ropot de plâns,
În jur parcă simt
Mult prea multe suflări,
Ce mă au parcă strâns
Într-un strâmt,
Într-un chin.
Şi-apoi, placă-n
Vis cu ele, pleacă iar
Şi somnul meu.
Fac nuiele,
Leg altar,
Pun ca jertfă
Un Cezar,
Apoi mă întorc în somn,
Ca să vin
Cu umbrele din nou...
Ce sunt oare?
Şi de ce?
În mine ce-l numesc un el
Urlă ţipătul de foc,
Urlă, tace căci îl doare
Cioburi astăzi veştede,
Urlă-ntrânsul
Precum moare,
Râsul, plânsul
Şi orice...
Noapte cu umbre,
Şi reci galantare,
Porţi de suflet
Larg închise,
Urlu după ajutoare,
Cer osândă pentru cuget,
Iar să vină-n doză mare
Mincinoasele proscrise.

Curat


Curat e-un val înspumegat
Lovind în zori o stâncă,
Un vis în doruri luminat,
În trai, dorinţa-adâncă,

Curat e ochiul tânăr dulce,
Ne-nduplecat de îndoieli,
Ca un pârâu care se plânge
În fericiri şi chicoteli;

Curat e cerul clar,
Cu bucurii de-aripi zburând,
Precum o rază-n amânar
Îmbobocind-ul prea curând.

Curat e gândul prim,
Şi ultimul va fi să fie
Curat e totul precum ştim,
Nu azi, ci-n veşnicie...