Noapte cu umbre

Noapte cu umbre
În sumbre visări,
Reverii ce în tropot
Aduc ropot de plâns,
În jur parcă simt
Mult prea multe suflări,
Ce mă au parcă strâns
Într-un strâmt,
Într-un chin.
Şi-apoi, placă-n
Vis cu ele, pleacă iar
Şi somnul meu.
Fac nuiele,
Leg altar,
Pun ca jertfă
Un Cezar,
Apoi mă întorc în somn,
Ca să vin
Cu umbrele din nou...
Ce sunt oare?
Şi de ce?
În mine ce-l numesc un el
Urlă ţipătul de foc,
Urlă, tace căci îl doare
Cioburi astăzi veştede,
Urlă-ntrânsul
Precum moare,
Râsul, plânsul
Şi orice...
Noapte cu umbre,
Şi reci galantare,
Porţi de suflet
Larg închise,
Urlu după ajutoare,
Cer osândă pentru cuget,
Iar să vină-n doză mare
Mincinoasele proscrise.