miercuri, 22 august 2012 | By: Andrew

Aşteptare selenară


Singură, în raze selenare,
Aştepţi demult nemărginitul vis,
Şi strângi esenţe de pelin din aşteptare,
Către un iarăşi compromis...

Măsori cu degetele luna,
Şi-i cauţi urma paşilor deşarte,
Dar ea-ţi acoperă cu raza-i argintie mâna,
Purtându-te în somn departe...

Unde e azi al fericirii val?
De ce priveşti ferestrele fără credinţă?
Iar baldachinul alb, întrebător subliminal,
De ce nu conteneşte în căinţă?

Din vreme-n vreme schimbi trăiri,
Cu trista umbră ce te-ncearcă,
Dar ea-i tăcută şi prea multe lămuriri,
Nu vrea nici ea să-ţi lase parcă...

Te-ncununezi cu doruri sumbre,
Te prinzi plângând de martora ta pernă,
Şi sfâşiată între raze, te ascunzi pe după umbre,
Cu sufletul lăsat în bernă.