Ultima plecare

Suflet gol,

În calea iubirii, aleargă spre nebunii de ne-înțeles

Fără ocol,

Fără sens.

Când pleci sau când te-alung,

Ceva se rupe-n cutia inimii de parcă nu a fost,

Și nu te mai ajung,

Nu te mai cunosc...

Dar îți împlinești anii în vers

Dezamăgită sau visând la idealuri nule,

Când bogăția nu e,

Eu te-am ales!

Mi-ai fost ideal,

Și înger și vis, și iad la-olaltă,

In pat sau în val,

În zâmbet sau ceartă.

Tu!

Scânteie când dragostea lipsește,

Cea de pe urmă pată imperfectă,

Iartă!

Ești minunată!

Schiță de apus

Mă sfârșesc fără tine,
Ca soarele în apus,
Așteptând să-mi lumine
Obrajii uzi...

Înlocuit! Înlocuit îmi sună des
În gânduri și în piept,
Dacă-i așa, de ce ai mai ales,
Să vii de parcă te-am chemat,
Să-mi pleci, să te aștept?

Mă sfârșesc de dor, de așteptat,
De apusuri fără tine mă sfârșesc,
Și gânduri meschine mă-nconjoară,
Păcate din trecut mă amăgesc,
În vise când tu nu mai ești,
Să-mi umpli pieptul pe-nserat,
Cănd stau cu brațele deschise...

Ma sfârșesc...m-ai înșelat!