vineri, 11 februarie 2011 | By: Andrew

Depresie


Un car de lumina,
O noapte adanca,
Un rau ce se naste din stanca,
O vina...

Un sir de dureri fara numar,
Sperante pierdute in vant,
Si nimeni s-aplece un umar
Pe care sa plang...

E liniste-n pestera goala
Ce odata era plina de raze,
Asteptand ca tacerea sa moara,
Mor altii-nsetati intre oaze.

Ecoul soptirii refuza avar
Sa-mi raspunda din negrul abis,
Ecoul din plangeri si scancet amar
Imi urla-n timpane, in zi si in vis.

Se-aud uneori cum se sting,
Intr-un plans dureros, galaxii,
Iar eu plin de spaima, Te strig,
Si Te caut in orice poti fi...

Sunt praf de lumina,
Lasat sa m-astern in tacere
Pe cele mai negre dureri ce-or sa vina,
Cand inima va fi sa dispere,

Sunt mana ce-opreste
Din avant orice dor,
Sunt cel ce topeste
Dorinta de zbor,
Sunt vis de durere,
Intre vise de pace,
Si orice placere
Acum imi displace...

In zadar ma tot zbat,
Fara rost vreau sa sper,
Stau de stanci strans legat,
Pregatit ca sa pier...