marți, 10 februarie 2015 | By: Andrew

Insensibilem

Când te strâng de mână-ncet,
Şi zâmbeşti nebănuită,
Să nu mă crezi, căci cu regret,
Te dezmeticeşti robită...

Când te-adun din colţul minţii,
Şi te pun pe piept să-mi stai,
Să nu uiţi că-n suflet dinţii
Nu-mi rânjesc a colţ de rai.

Când cuprinsă-mi stai pe braţ,
Şi-ţi asculţi pe gat sufarea,
Să nu te crezi, citind în zaţ,
Cum că-mi creşte adorarea...

Când pe buze mi te dai,
Atât de nepreţuit de dulce,
Spune inimii: "Tu stai!"
Şi cu mintea nu te duce!

Când din când în când o vreme,
Vine şi te strigă dorul,
Tu afundă-te-n probleme,
Amintirea-mi să-şi ia zborul.

Şi mă preţuieşte, dragă,
Doar în ceas de singur gând,
Când durerea stă să tragă,
Lacrimile rând pe rând...

Şi mă cheamă doar în ceasul,
Când de nori nu-ţi mai vezi gândul,
Când te îngrozeşte falsul,
Şi te sperie urâtul.

Când sunt bun, nu-s bun de-a dreptul,
Dar din rău, adună bine,
Şi când vine iar, regretul,
Să mă-nvinuieşti pe mine...