Strigă!

Aud iar cum strigă eul,
"Taci ,nebunule! N-auzi că nimeni
Nu-ţi răspune!? Nu le pasă
Că la tine-n piept e-o casă
De nebuni la fel ca tine!"
Urlă ca din boft de moarte,
Se-mpietreşte, se aruncă în răscruci,
Se dedă-n târâş de şarpe
Călcând orişice porunci;
"Taci turbat bătrân de vreme,
Tânăr prost, nerăbdător,
Tu, vecia în blesteme
Ai s-o chinui condamnat în mine!
Fă-le tuturor un bine
Şi te pierde singur printre stânci,
Nu le pasă că te doare, ori că rănile-s adânci,
Nu stiga, te-aude lumea!
Te condamnă vinovat,
Şi-ai să vezi ce n-ai aflat:
Iad în tine şi afară dracii toţi,
Stau mai să sară!
Fă cum poţi şi taie-ţi gura,
Mădular infect, uscat,
Stoarce mura în paharul vinovat,
Să bei cu ea, în purpuriu!
Taci şi nu mai cere viu
Să te vezi în zâmbete!
Nu vezi oare lumea-n tine
Cum se-nneacă-n plânsete?"
Strigă eul de nebun,
Şi-l aud tot mai departe,
Nu ştiu azi ce să-i mai spun,
Pot doar să îi dau dreptate,
Şi să strig nebun cu el...
Vrem din viaţă...libertate!

Scriu din mine

Scriu gând din gândul meu de subjugare,
Când sub lanţul greu durerea nu mai doare,
Cuvântul nu mai spune vorbe ci lacrimi,
Iar speranţa nu mai speră decât patimi...

Scriu din gândul meu de amare clipe,
Când ura cere viclenie să-nfiripe,
Când păsările curg şi râurile zboară,
Cănd cer credinţă pentru-a mia oară...

Scriu intenţii din mireasma putredă
De uşuratică fiinţă ce-am ajuns fără de vrere,
Scriu ce nimicnicia-mi crere,
Pe drumuri de cenuşă, în dimineţi de ceară veştedă.

Plata din zori

În zori, în fiecare ceas
Nu-s treaz, nu viu, nici vrut,
În zori la fiecare pas
Gândesc păcat de neiertat, ştiut,
Amân trezirea legând frânghii
De pleoapele pieptului meu gol,
Şi cer somnul fără timp
În concertul crâncen de pe hol.
Urlu-n mine negrăit,
Cu tunete apoi, când solitar mă pierd
În însă-mi fericirea seacă,
În care visător mă mai dezmierd
Numai în vis... şi parcă
Mă am pierdut, convins
Că nu-i scăpare,
Şi că nu-i altă poartă către liniştire
Decât o prea fulgerătoare,
Roşie, damnată pustiire.
În zori, nu-s eu, ci altul
Care ascultă demonul de lângă,
Se înconvoaie-n colţ şi lasă patul
Să fie turma stângă,
Şi-n preţ de liniştire,
Acel... nu eu, ci altul,
Plăteşte sfânta fire,
Pentr-o scurtă vorbă cu Înaltul...