Plata din zori

În zori, în fiecare ceas
Nu-s treaz, nu viu, nici vrut,
În zori la fiecare pas
Gândesc păcat de neiertat, ştiut,
Amân trezirea legând frânghii
De pleoapele pieptului meu gol,
Şi cer somnul fără timp
În concertul crâncen de pe hol.
Urlu-n mine negrăit,
Cu tunete apoi, când solitar mă pierd
În însă-mi fericirea seacă,
În care visător mă mai dezmierd
Numai în vis... şi parcă
Mă am pierdut, convins
Că nu-i scăpare,
Şi că nu-i altă poartă către liniştire
Decât o prea fulgerătoare,
Roşie, damnată pustiire.
În zori, nu-s eu, ci altul
Care ascultă demonul de lângă,
Se înconvoaie-n colţ şi lasă patul
Să fie turma stângă,
Şi-n preţ de liniştire,
Acel... nu eu, ci altul,
Plăteşte sfânta fire,
Pentr-o scurtă vorbă cu Înaltul...