miercuri, 11 ianuarie 2012 | By: Andrew

Nu m-ai întâlnit deloc...


La apusul fiecărei clipe
Am aşteptat în dor să-mi curgi,
Gândind c-a început să se-nfiripe
"A fi"-ul dintre demiurgi.

Am călătorit apoi un ceas,
Un veac, să-ţi simt privirea,
Ca eu să fiu ce a rămas,
Iar tu să-mi pleci, furând iubirea.

Ne aşezam hebdomadar,
Întinşi pe-o pajiste sub brazi,
Şi învăţam speculativ din Har...
Ecou, cascadă către Anzi.

Ne întrebam de multe ori
Atâtea câte-n stele,
De scame, gusturi sau culori,
Sau ielele fidele.

Nu-i an să se compare
Cu ora de iubire,
Din săptămâna care
Nu prea ne stă în fire!

Şi-oricâte ceasuri reci
Crezut-am că pot trece,
Tu n-ai putut să treci
Peste mizera-mi vorbă rece.

Acum cu oşti de vorbe
Tu mă goneşti din noi,
Şi-n ale vieţuirii torbe
Îmi pui pe-altar gunoi.

Ne-am alergat pieziş dar cordial,
Lăsaţi şi prinşi în echivoc,
M-ai destrămat nebună după ideal,
Dar nu m-ai întâlnit deloc...