vineri, 4 octombrie 2013 | By: Andrew

Ultimul răspuns

Vreau să vin oricând, oriunde,
Iubitul meu cu ochi de vrere,
Căci dorul tău azi mă pătrunde,
Şi pieptul meu azi mi te cere.

Vreau să vin pe braţul tău,
Să mă arunc, în marea de uitare,
Dar tu nu vezi decât ce-i rău,
Şi-n mine tot, numai ce doare...

Vreau să vin, iubite, să nu pleci!
Şi să te strâng la sânu-mi dulce,
Deşi în piept ţin pietre reci,
De unde-am fost şi unde mă voi duce...

Vreau să vin, chiar dacă dorul,
Nu mi-l vezi decât minciună,
Şi-asta azi îmi frânge zborul,
Şi mă leagă de furtună.

Vreau să vin chiar dacă vorba,
Azi şi mie-mi pare falsă,
Dar mă ţine-n umăr tolba,
Şi vinovăţia arsă...

Vreau să vin, acolo unde,
Tu, în geruri lăcrimezi,
Dar durerea mă pătrunde,
Şi refuz, spunându-ţi că mă pierzi.

Vreau să vin, atât să ştii!
E destulă amăgire,
Aleg, mai bine, lumeştile pustii,
Căci azi, iubite, nu-ţi mai sunt fericire.



Ultima chemare

Te-am chemat pe-un drum ferice,
Căci la braţu-mi să te am,
Nimeni n-o să te abdice,
Vom învinge orice neam.

Te-am cerut al meu odor,
Pe pământ purtaţi de ceruri,
Finele, cu noi în zbor,
Către veşnicele ţeluri.

Aşteptări tracut-au plânse,
Nepăsare, tu, lumină!
Căci dorinţele sunt scurse,
Şi cumva, eu sunt de vină.

Vor trece ani, vei înţelege,
Că locul tău, în mine-a fost
Dar nepăsarea îţi va şterge,
Fără iubire, orice rost.

Te-am chemat cu dorul tot,
Cu tot ce-a mai rămas din noi,
Să te chem iar, nu mai pot,
Rămân însingurat în ploi.

Ca ecou, chemarea încă
Îţi răsună fără vină,
În sufletul tău de stâncă,
Dorinţa a săpat o mină...

Dar n-ai venit cu mine-n zori,
Către steaua cea de aur,
Tu rămâi pierdută-n flori
Greu de vină, vechi tezaur.

Şi-am să te regret o viaţă,
Dragoste pe veci pierdută,
Fără tine-s nopţi cu ceaţă,
Fără tine-i viaţa scurtă...

Căci a iubi, viaţă nefastă,
Fără sa primeşti iubire,
Îţi lasă inima necastă,
Şi pieptul gol de fericire.