marți, 20 iulie 2010 | By: Andrew

Fiica lunii


In umbrele padurii,
Printre copacii desi,
Dupa cum spun unii,
Si spun ca nu dau gresi,
Traieste o fecioara
Cu parul negru, lung,
In buze rosioara,
Alearga des prin crang.
O vad mereu in zori,
Dansand jos la izvor,
Furand roua din flori,
Cantand cu-atata dor.
Ii spun "lumina noptii"
Caci doar la miez de noapte
In juru-i o lumina
Se vede de departe.
Au incercat s-o prinda,
S-o vada-ndeaproape,
Dar ea dispare-n codru
Fara nici doar si poate.
"Lumina noptii" spune
Povestea ei cantand
Si toti o inteleg,
Toti la un loc o plang.
Ea este fiica lunii
Lasata sa colinde
Pe drumurile lumii
Pan' ce se va deprinde
Cu traiul omenesc,
Cu dorurile lor,
Cu lacrimi si durere,
Atunci cand unii mor.
Si sta demult domnita
Jos pe pamant jelind,
Caci locul ei pe cer
E ca lumina-n gand.
Asteapta-n nerabdare
O seara fara stele,
Sa se inalte-n locu-i
Ce si-a ales prin vrere,
Dar pan' atunci lumina
Straluce-n miez de noapte,
Si lumineaza codrul
Cu raze si cu soapte.

Despre tine...


Raze lucii curg pe paru-ti
Negru, lung, lasat pe spate
Si in umbra lui descopar
Zeci de veacuri minunate.

Ca o zana fermecata
Ma acoperi cu-n sarut,
Nelasand sa ne desparta
Nici o fapta sau cuvant.

Susur dulce de lumina
Ti-este vorba adorata...
Ma ridici frumos din tina,
Ma saruti ca niciodata...

Din lumini si umbre pale
Tu apari ca un mister,
Mana ta m-atrage-n zale
Inspre dragostea-ti de fier.

Raza


Tin in palma o lumina
Lunga cat un ram de nuc,
Nu se stinge-n luna plina,
Nu ma lasa de ma duc.

Daca stau in intuneric
Raza mea din aur plin,
Imi arata cum demonic
Ma prezint, si nu divin.

Lasat singur in pustiu,
Raza ma calauzeste
Catre ce-mi doresc sa fiu,
Ma invata, ma pazeste.

Daca nu mai vreau s-aud
Ce spun unii rai de gura,
Raza mea din ochi de prunc
Ma opreste de la ura.

Raza mea din cer lasata
E frumoasa ca un sfant,
Eu o tin de mana dreapta,
Ea imi spune sa nu plang.

Tin in palma o lumina,
Ea ma tine-n suflet viu,
Nu stiu cat o sa ma tina,
Ca mi-e draga, asta stiu...

Vecino...


M-am saturat sa scriu despre tine!
Te rasfat in cuvinte dulci,
Iar tu pe mine
Unde ma lasi, unde ma duci?

Te cant in orice vorba dulce,
Te port in gand ca pe-o lumina,
Si chiar cand sufletul imi plange,
Eu tot te las sa-mi fii vecina.

De azi n-am sa te mai vorbesc,
N-am sa te mai cant ca pe un dar,
De azi doar stelele traiesc,
Sa nu te mai ascunzi in ele in zadar.

Vecina mea din departari de mile,
Am sa te las unde oceane vor seca,
Chiar daca simti la fel ca mine,
Nu te mai vreau in calea mea.

Joaca de-a literele

Vara vreau virtutea
Vesela vioara-n vant,
Varsata violent pe vene,
Vinovata ca a vrut...

Caci cuvantul nu-i cuvant
Cand cantarea-i cat un crang,
Care crapa caramizi
Cu camesi de crin curgand.

Peste prun prin plans de ploaie,
Pleaca pasarea plapanda
Pentru pui pana pe plop,
Parc-o vad pe plop la panda.

Nu necazul neaga negrul,
Nemaicunoscand numirea,
Nestatornicul de Nero
Neglijeaza nerusinea.

Am adesea alte anse,
Ancorate-anapoda,
Arahidele apasa
Aspirand acum asa.

Un umor urat usuca
Untul unde unda-i uda,
Ulcerul urneste urna
Umpland ulucul cu ura.

Maine

Mi-e trista inima, maine,
Pentru ca azi nu mi-ai zambit,
Caci zambetul tau e pentru mine paine,
Belsug de bine nesfarsit.

Maine dureri ma vor cuprinde,
Spunandu-mi ca nu-s de indeajuns de bun,
Dar n-ar trbui sa ma ingrijorez de maine,
Cand am atatea astazi sa iti spun.

Si daca azi nu m-ai privit
Sa ma topesc din nou de ochii tai,
Voi sti ca maine negresit
Vor fi mai reci, vor fi mai rai...

Si te plang...


Nu ma satur sa te privesc
Trista, ingandurata, plina de enigme,
As vrea sa pot sa iti zambesc,
Dar privirea-ti nu-mi permite.

Amintire sau vis,
Orice ar fi, as vrea sa stiu,
Imi sta sufletul in asteptari deschis,
Caci doar cu tine el se simte viu.

O privire, un gest, un orice...
Dar nimic, si ma-nchid ca un astru-n eclipsa,
Ca un gol ce se vede pe cer,
Ca o lacrima-n gand, ca o lipsa...

Si te plang printr-un ochi de lumina,
Printr-o nisa a pieptului meu,
Privirea mea de tine mi-e plina,
Dar sufletu-mi gol, sta plangand mai mereu.

Rece...

Esti rece iubito,
Ca o zi albastra de toamna,
Ultima speranta singur am frant-o
Desi mi-as fi dorit sa nu moara.

Nu ma mai vezi,
Caile-ti sunt departe de-ale mele,
Desi ochii mei verzi
Inca mai vad in ai tai stele...

Mi-e dor de zambetul
De caldura plin al sufletului tau,
Unde-a disparut, stie doar cerul...
Eu stiu doar ca nu mai e al meu.

Ca ma intreaba sufletul de tine...
Tu stii deja,
Dar ma feresc sa ii raspund
Si ma feresc sa stau din nou in calea ta.

Esti rece, tu,
Cea plina odata de caldura...
La porti de bat m-i se raspunde "nu"
Si-s izgonit din fata lor cu ura.

Scrisoare


Trimite-mi dragostea
Intr-un plic sigilat cu un sarut,
Am sa-l gasesc in poarta mea
Dupa ce postasul il va fi adus.

Langa ea sa pui un chip,
Chipul tau stropit cu roua
Si un gand de bine mic,
Cu iubire ca sa ploua.

Tu pe plic sa scrii adresa
Unde prima oara amandoi
Am dorit sa stim povestea
Pan' la capat despre noi.

Nu iti cer scrisori cu rime,
Nu vreau cantece de dor,
Sa-mi trimiti ce se cuvine
Din tarziul nost' amor.

Astazi...

Astazi am vrut sa te-mpac...
Am vrut sa te prind de mana,
Sa-ti arat lucrurile ce-ti plac
Si inca o saptamana
Sa ne amagim dorul.

Astazi am sperat la tine,
Ca acum un veac si ceva
Si cu gandul doar spre bine
Am vrut mana ta
S-o am in palma.

Astazi, dorul m-a impins
Sa te strang, sa te sarut
Si cum doar tu m-ai deprins,
Sa te cant
Apoi sa plang.

Astazi... Erai trista, rece,
Nici eu nu puteam zambi,
Ceream dorului sa plece
Spre a nu te necaji
In zadar...