Sa-mi ierti caci plec

Sa-mi ierti, caci plec,
Si chiar nu stiu cand,
Sau de ma voi intoarce...
In paharul cu cerneala
Imi inec
Poate ultima oara tocul.
Si plec plangand,
Cu sufletul ramas cu pasi in urma
Si cu privirea inca intoarsa catre tine.
Sa-mi ierti caci plec,
Plec din locuri prea iubite
Spre lucrurile care sec
Le iau in locul lor...
Stiu, am gresit
Alegand
Sa vreau iubire
Pe cand
Eu insumi nu cunosteam prea bine
Ca-mi cer ce-i mai de pret pentru tine.
Am gresit lasandu-mi radacini
In roua diminetii,
Am vrut doar un motiv de dor
Nestiind ca vreau ce-au vrut poetii
Sa poata mai apoi asterne
Lacrimi de durere
In cuvinte care pentru altii sunt minune.
Am vrut amaraciune...
Sa-mi ierti, caci plec.
Nu ma lasa impovarat de vina,
Mandrept spre cei carora nu le pasa,
Iar fiinta-mi nepasatoare sa devina
Uitand de dragostea de-acasa...
Sa-mi ierti te rog
Ca sufletu-mi umplut de ura cateodata
S-a amarat cu propriul sau venin,
Lasandu-te uitata sau sperand.
Sa-mi ierti ca bine nu ti-a fost,
Ca n-am ramas,
Ca n-am plecat degraba, ca am venit,
Sa-mi ierti uitarea
Si cuvantul de iertare,
Iarta-mi purtarea,
Grija, frigul, tacerea, nepasarea...
Sa-mi ierti caci plec
Si pentru multi n-am sa mai vin
Sau fi-vor ei plecati cand m'oi intoarce;
Iarta-mi culoarea...
Lasa-mi inima sa planga,
Dar pentru-ntaia data...
Iarta-ma si uita.

Nu!...

Nu!
E timpul sa-ti fac un bine.
E timpul ca eu si tu
Sa ne venim in fire,
Sa-ncercam cu inelarul
Marea, cerul...
Si altarul
De jertfire
Peste care-mi pun iubirea
Sa fie din pietre late,
Nu suflarea sau privirea
Sa-ti rapesc pentru-a le arde.
Nu!
Carari distincte
Drumul nostru sa ne fie,
Sa luam ca daruri sfinte
Dintre bucurii o mie,
Dintre lacrimi zece mii,
Sa nu uitam durerea firii,
Insa nici spre ce tintim
Pe drumul stramt al mantuirii.
Nu!
Bataia ta de inima-minune
Nu-mi va fi cant pe scara,
Desi te vreau, vreau sa-ti pot spune
Ca am sa plang a mia oara
Cu tine-n gand
Dar liber de-o povara,
Caci n-am sa vreau, jos pe pamant
Sa te stiu plangand.
Nu!
Si daca iti e mai bine
Ramai a crede ca te vreau departe
Ca facand un bine pentru mine,
Dacat sa ne amagim desarte.
Timpul curata de sange
Orice rana, cat de-adanca,
Sufletu-mi uita sa planga
Desi inima imi plange.
Nu!
Iti spun chiar daca "da"
Ma-mpinge inima a spune,
Stie ca nu va uita
Gustul buzelor de mure
Si nici frunzele ce zboara,
Soare-n toamna ce esti tu,
Iti soptesc a sasea oara
Ca a saptea va fi...Nu...

Lupii

Printre trunchiuri drepte, strambe,
Undeva-n adanc de codru,
Bine-ascunsi in vizuine
Stau trei lupi cu suflet negru.

Mult mai negru decat blana
Le e sufletul de piatra,
Au in ochi doar caprioara
Ce-ncurand le va fi hrana.

In lumini de pala luna,
Fiare maraie-n tufis,
In suflete-ncarcati cu ura,
Pentru toti ce-i vor ucisi.

Doua salturi si-n zapada
Cade lesu-nsangerat,
Apoi colti incep sa cada
Peste gatu-n rani brazdat.

Urme, sange, corbi zapada,
Lupii aproape-ndestulati
Se indreapta ca sa vada
Alte locuri de vanat.

...............................

Uneori spre luna pala
Se inalta plans de lup,
Ce despica orice rana
Si opreste orice plans.

Isi plang durerea de a sta
Condamnati ca sa ucida,
Plang cu foc arzandu-si ura,
Ura iar ca sa se stranga.

Lupii plang cu lacrime de sange,
Din sangele altor jivine,
Si cat ar plange nu ajunge
Caci se vor hrani si maine.