Sa-mi ierti caci plec

Sa-mi ierti, caci plec,
Si chiar nu stiu cand,
Sau de ma voi intoarce...
In paharul cu cerneala
Imi inec
Poate ultima oara tocul.
Si plec plangand,
Cu sufletul ramas cu pasi in urma
Si cu privirea inca intoarsa catre tine.
Sa-mi ierti caci plec,
Plec din locuri prea iubite
Spre lucrurile care sec
Le iau in locul lor...
Stiu, am gresit
Alegand
Sa vreau iubire
Pe cand
Eu insumi nu cunosteam prea bine
Ca-mi cer ce-i mai de pret pentru tine.
Am gresit lasandu-mi radacini
In roua diminetii,
Am vrut doar un motiv de dor
Nestiind ca vreau ce-au vrut poetii
Sa poata mai apoi asterne
Lacrimi de durere
In cuvinte care pentru altii sunt minune.
Am vrut amaraciune...
Sa-mi ierti, caci plec.
Nu ma lasa impovarat de vina,
Mandrept spre cei carora nu le pasa,
Iar fiinta-mi nepasatoare sa devina
Uitand de dragostea de-acasa...
Sa-mi ierti te rog
Ca sufletu-mi umplut de ura cateodata
S-a amarat cu propriul sau venin,
Lasandu-te uitata sau sperand.
Sa-mi ierti ca bine nu ti-a fost,
Ca n-am ramas,
Ca n-am plecat degraba, ca am venit,
Sa-mi ierti uitarea
Si cuvantul de iertare,
Iarta-mi purtarea,
Grija, frigul, tacerea, nepasarea...
Sa-mi ierti caci plec
Si pentru multi n-am sa mai vin
Sau fi-vor ei plecati cand m'oi intoarce;
Iarta-mi culoarea...
Lasa-mi inima sa planga,
Dar pentru-ntaia data...
Iarta-ma si uita.