sâmbătă, 23 iulie 2011 | By: Andrew

Revenire

Un nou prilej să-ţi aminteşti
Către ce mergi şi unde eşti,
Ţi se dă azi precum un dar,
De mii de ani se dă într-una iar şi iar.

Cât timp mai ai să rătăceşti
Cât bine faci şi ce greşeşti,
Pune tot astăzi pe cântar
Şi rupe-te de alergarea în zadar.

Răsufli greu în praf de lume,
Dar nu te-opreşti din goana după vânt,
De multe ori tu uiţi că Vine
Şi uiţi c-o să-L întâmpini suspinând.

Oare-i atât de mult trecut
De când, copil fiind, îl aşteptai pe nori?
De ce pleci ochii azi, tacut
Şi te ascunzi mereu de zori?

Când inima-ţi fierbea de tinereţe,
Când dorul te ţinea mereu aproape de Cuvânt,
Visai ispitele răzleţe
Trecute doar cu El, crezând.

Acum, ţii traiul pământesc
Precum povară peste ce e sfânt,
Şi cu durere vezi cum cresc
Lanţuri din tine, legate de pământ.

El vine iar!
Aşa a spus când a plecat,
Şi ştii prea bine, necredincios avar,
Că niciodată nu S-a înşelat.

Cu slavă Stă să vină,
Şi orice ochi Îl va vedea,
Îţi caută acum o cale fără vină
Să poţi veni şi tu, curat în calea Sa.