miercuri, 8 februarie 2012 | By: Andrew

Iarnă funerară

Un mormânt de orbire în lumina amiezii,
Un deces jefuit de contur,
Şi ninge un veac infinitul zăpezii,
Moartea-mi târzie cu iz prematur.

E ceasul măririi în albul uitării,
Momentul prea sfânt de murit,
Un lanţ nevăzut prevăzut căutării
Leagă sfinţirea de-un alb monolit...

În leagănul rece, nefiinţa mă arde,
Uitarea de lume, doar ea mă învie,
Şi cerul de fluturi de gheaţă tot cade,
În lumea ce moare să-l ţie...