vineri, 28 ianuarie 2011 | By: Andrew

Noaptea


Tabla, sticla si beton,
Usi de fier, scartaitoare,
In orasul monoton,
Noaptea vrea ca sa coboare.

Noaptea-i mult deosebit,
Oraselul meu de sticla,
Ziua parca-i monolit,
Noaptea e o stalactita.

Luminat cu mii de becuri,
Noaptea prin restaurante,
Se semneaza zeci de cecuri
Pentru sume aberante.

Noaptea umbla pe trotuare,
Prea multi caini in grupulete,
Ca-n cortegii funerare,
Insa fara de tristete.

Noaptea ies multe motoare
Si se-ntrec in nebunie,
Sa se-nalte cel mai tare,
Iscusit in soferie.

Noaptea oraselul gri,
E-n culori de sarbatoare,
Caci machiate ies, sa stii,
Fete la agatatoare.

Pe terase, noaptea-i plin
De studenti, se relaxeaza
La cate-un pahar de vin,
Povestind cum copiaza.

Noaptea, "dragostea" e-n floare,
Pe-orice banca de prin parc,
Sub lumini de reflectoare,
Unii, sarutari impart...

Alintat de briza rece,
Noaptea, eu, stau si privesc,
Cum că forfota nu trece,
Pan' ce zorii se ivesc.

Visul inimii...


Cum sa nu curga rauri
Din ochii tai cei seci
Cand nimanui nui pasa
De vii sau daca pleci,

Cum sa nu planga
In tine sufletul ranit
Cand toti vor ca sa stranga
Negari de neclintit?...

Pe toti i-am sacrificat
Pe altarul firii mere ude,
De unde curg acum
Respingerile crunte...

Toti au ramas plangand
In urma mea, si n-am intors privirea,
Acum imi calca inima,
Injurand cu toata ura.

Cum sa nu plang la rasarit
Cand imi apune luna,
Doar ea, cu palme de argint
Imi tine-aproape lumea.

Eu vreau un vis in adevar,
Fara dureri, fara minciuna,
Primesc in schimb doar deprecieri
Si-njunghieri in spiritul de turma,

Eu vreau, la fel, sa pot salva
In orice fel e cu putinta,
Pe-oricine chiar de nu e"cineva",
Sa ies din propria-mi fiinta.

Sa ies si sa patrund
Dincolo de mine, catre sori,
Sa ma trezesc zambind,
Cu ochii alintati in zori.

Sa las in urma trupul greu,
Si slut si fara de lumina,
Si sa m-azvarl din spatiul meu
In alta lume, mai putin pagana...

Vreau sa renasc si sa traiesc
Asa cum stiu c-ar trebui,
Dupa o viata de greseli, firesc
E sa-mplinesc si visul inimii...

Cu ochii spre lumina


Ma auzi?
Ma auzi Stapane?
In singuratatea mea,
Ma tarasc la Tine,
Ca ultimul fir de praf de pe pamant.
Spuneam ca-s inima si gand,
Acum, cand toate sunt pamant,
Acelasi eu, ma vad neexistand,
Decat in tristul meu cuvant...
Amarul cant, uscata floare...
Intreaba-mi dusmanii daca doare,
Sa nu existi, sa nu fii unul de pasat
In asta lume singura,
Ce inca se invarte
Pe-un ax atat de deplasat
De greutatea...mea.
Tata, ma auzi?
Iubeste-ma din nou ca sa ma doara,
Iubeste-ma ca prima oara,
Asa cum nimeni n-a putut!
Sunt orb, sunt surd si mut,
Si am cutia sufletului
Seaca...de demult...
Te rog...Pune Tu in ea,
Ce Crezi de cuviinta,
Si pune sus, in viata mea,
Un semn imens, sa iau la cunostinta
De rostul meu,
Si in ce sens s-apuc din acest punct!
Sunt sfasiat intre cuvinte,
Ganduri si sinele meu
Rupt dintr-o calota,
Ratacind intr-un ocean...
Ca-mi va fi mai bine, eu speram,
Si visam ca bucuria in aorta
Sa-mi pulseze des,
Cum ploaia-mi bate-n geam.
Dar ploaia nu-i decat tristete,
Plans de cer pentru pacatul
Neiertat, ascuns in tinerete,
Acoperit de altul, si de altul...
Iarta-ma Tata!
N-am curaj sa ma ridic
Din praful aspru, si sa port
O haina mai curata!
N-am puterea sa suport,
Deopotriva, mare lumea cum e ea,
Cu sufletu-i atat de mic.
Nu am adesea cunostinta
De ce se-ntampla si de ce,
Dar din ultimul pic de constiinta,
Te strig pe Tine! Greu imi e,
Si ganduri ma-nfioara,
Dar gata sunt sa trec prin valea mortii,
Mai degraba!
Decat sa merg la pas
Cu cei ce rad de mine,
Si nu ma lasa la popas,
Sa-ngenunchez spre Tine.
Asculta-mi tu nevoia
Si dorul de Camin,
Si-n mine sa se faca voia
Ce Tu-mi doresti! Amin.