Cu ochii spre lumina

Ma auzi?
Ma auzi Stapane?
In singuratatea mea,
Ma tarasc la Tine,
Ca ultimul fir de praf de pe pamant.
Spuneam ca-s inima si gand,
Acum, cand toate sunt pamant,
Acelasi eu, ma vad neexistand,
Decat in tristul meu cuvant...
Amarul cant, uscata floare...
Intreaba-mi dusmanii daca doare,
Sa nu existi, sa nu fii unul de pasat
In asta lume singura,
Ce inca se invarte
Pe-un ax atat de deplasat
De greutatea...mea.
Tata, ma auzi?
Iubeste-ma din nou ca sa ma doara,
Iubeste-ma ca prima oara,
Asa cum nimeni n-a putut!
Sunt orb, sunt surd si mut,
Si am cutia sufletului
Seaca...de demult...
Te rog...Pune Tu in ea,
Ce Crezi de cuviinta,
Si pune sus, in viata mea,
Un semn imens, sa iau la cunostinta
De rostul meu,
Si in ce sens s-apuc din acest punct!
Sunt sfasiat intre cuvinte,
Ganduri si sinele meu
Rupt dintr-o calota,
Ratacind intr-un ocean...
Ca-mi va fi mai bine, eu speram,
Si visam ca bucuria in aorta
Sa-mi pulseze des,
Cum ploaia-mi bate-n geam.
Dar ploaia nu-i decat tristete,
Plans de cer pentru pacatul
Neiertat, ascuns in tinerete,
Acoperit de altul, si de altul...
Iarta-ma Tata!
N-am curaj sa ma ridic
Din praful aspru, si sa port
O haina mai curata!
N-am puterea sa suport,
Deopotriva, mare lumea cum e ea,
Cu sufletu-i atat de mic.
Nu am adesea cunostinta
De ce se-ntampla si de ce,
Dar din ultimul pic de constiinta,
Te strig pe Tine! Greu imi e,
Si ganduri ma-nfioara,
Dar gata sunt sa trec prin valea mortii,
Mai degraba!
Decat sa merg la pas
Cu cei ce rad de mine,
Si nu ma lasa la popas,
Sa-ngenunchez spre Tine.
Asculta-mi tu nevoia
Si dorul de Camin,
Si-n mine sa se faca voia
Ce Tu-mi doresti! Amin.