joi, 8 ianuarie 2009 | By: Andrew

Intrebare

Ai privit vreo'dat la nuferi
Incepand din nou sa suferi?
Cautat-ai printre stele
Fiind suparat pe ele?

Ai atins vreo'data iarba
Intristandu-te degeaba?
Ai numarat vreo'dat nisipul
Amintindu-ti iar trecutul?

Ai simtit tu mangaieri
Cand iarasi ai inceput sa speri?
Sau ai fost tu dezmierdat
Cand oamenii te-au inselat?

Ai topit in palma ghiata
Comparand-o tu cu viata?
Si fiind in pragul mortii
Ai gasit secretul vietii?

Printre ganduri

Stii...te privesc uneori printre ganduri
Si citesc pe buzele tale
C-ai vrea sa te opresti, sa nu mai suferi
Sa dai tacerii, forme senzuale.

Dar cum ai putea, cand ma privesti
Si printre ganduri ochii mei iti spun
Ca nu te cred, ca nu-i asa cum povestesti
Si tot ce pot sa fac e sa te las acum.

Ma minti! Si amandoi stim asta
Nu-ti cer sa ne prefacem a fi sfinti  
Insa...te rog sa nu-ti mai intorci fata
Sa evitam durerea pentru-ale noastre minti...

Nu vreau sa inteleg nimic, desi stau si ascult
Ce-mi spui acum e o-ncercare, inca una de-a ierta.
Ce ai facut! cat m-a durut, doar tu stii cat de mult
Dar...eu sa nu te iert? Cum as putea?

Te iert! si uitarii te voi da
Caci lumea mea de intuneric plina
Tu n-ai incercat a lumina
Ci-ai demonstrat ca n-ai tendinte de divina!

Rugaminte...

As vrea sa stiu de ce m-alungi si te intorci spre zare
Ce am facut, de ce nu mai sunt bun?
De ce-mi raman acum doar lacrime amare
Si-un dor in suflet, sa iti spun:"Intoarce-te din drum!"

Ce importanta ai da mirosului de floare
Cand ea-i presata intr-un caiet cu amintiri?
Dar vreau sa stii ca una din petale
Sunt eu, strivit in al durerii chin...
  Si mirosind mai tare!

Un chin ce frange oricare celula
A mintii mele obosite de-atatea rugaminti
Sa mai ramai, sa-mi fii cununa
Cand voi urca pe culmea celor neinfranti.

Si din ale tale maini as vrea s-aud 
Din nou acorduri de pian...
Sa fim din nou o inima si-un gand
Una mereu, un veac, o luna si un an!

Tu...

Iti amintesti cand vorbeai despre tristete?
Tu nu pari a fi trista niciodat...
Si-atunci cum pot ca ochii tai sa-nvete
Pe altii cum s-alunge lacrima asa ciudat?

As vrea sa vad cum ai vorbi despre malefic!
Si cum ai invata pe altii ca sa fie rai?
Cand eu nu pot decat a te diviniza feeric
Si vad doar pace si iubire-n ochii tai.

As vrea sa-mi amintesc, in poala ta stateam si imi sopteai...
Dar ar fi prea frumos, mi-as aminti un vis
Caci tu aici nu esti, nu vei fi si nu erai...
Trezindu'ma buimac, soptindu-mi singur:"Nu sunt in paradis!"

Si te privesc mereu contopita in acorduri de pian...
Ce sunt? Nimic. Ce esti sau ce-ai putea sa fii?
Pot sa cred ca nadajduiesc in van...
Dar dac-ai fi a mea nu te-as schimba nici pentru mii. 

De ce nu scrii...

Asa se intreba si el odat':
"De ce condeiul iar m-i se opreste?"
Si raspuns eu inca nu as fi aflat
Daca acum, dupa mult timp n-as fi ravnit 
  A scrie nebuneste...

Si nu poti a te opri din scris
Pentru ca nu mai ai subiect a scrie,
Caci inca poti vorbi despre real sau vis,
Despre iubire, gelozie, ura sau furie.

Ori te opresti din a vorbi in vers
Pentru ca vorbele nu vor a mai forma o rima?
O nu! Caci vers cu vers citind invers
E viata ta intre-a fi trup ceresc sau iar tarana...

Si-atunci de ce condeiul ti-e uscat?
De ce tu ganduri nu mai asterni pe foaie?
De ce ramane randul alb, curat?
Unde zboara gandul tau in prag de seara, unde oare?

Oh...stiu si tare-as vrea sa nu
Vad, nu mai scrii caci nu mai simti iar roua
Nepasator acum in fata tuturor, asa esti tu
Din ce ai fost, stiu nu mai simti decat ca esti
  Un trandafir de mana a doua!

Nimic!

Daca ingerii ar canta
Ar canta din partitura inimii tale
Un imn divin de aur
Iar notele ar cadea ca petale
Peste inima mea...

Un apus, deopotriva si un rasarit
Polar langa sufletul tau...
Si un an ca o zi ar trece
Lasandu'ma ca de foc incalzit
Intre bine si rau.

Un gand, o dorinta, un vis si atat...
Toate sa fie
Si sa stiu ca se'ntoarce mai dureros decat plansul
N'as spune "nu" nici in gand
Rapus de iubire...

Dar nu pot auzi ingerii,
Sunt prea murdar ca sa pot
Nu crezi ca traiesc, caci in clipa'nvierii
Pentru ochi'ti naivi eu fivoi tot mort! 

Sa nu plangi!

Sa nu plangi amintindu'ti de mine
N'au fost bune ci doar rele 
Secunde de iubire aruncate in vant
Sa nu'mi plangi la mormant...

Sa nu plangi cand ai s'auzi 
Ca nu se mai aude de mine
M'am scurs pentru tine'n picaturi pe pamant
Sa nu'mi plangi la mormant...

Prietenii or sa vorbeasca rele si bune
Tu sa ma uiti, caci n'am fost pe lume
Decat o lacrima, o inima si'un gand
Si'asculta'ma cand spun plangand:
Tu sa nu'mi plangi pe mormant!!! 

De tine...

Am iubit o floare,
Si mi-as fi dat viata oricand
Pentru o singura suflare 
De bine...
Te'am iubit pe tine

Am iubit taisul
Apasat mereu mai tare
Pe inima mea 
Si vazandu'mi plansul
Imi aminteam orice suflare
Din inima ta...

Am iubit cu tot ce sunt
Iar daca nu mai esti,
Eu nu mai sunt
Dar as iubi din nou
Mai mult!

Privind spre tine...

Asculta, un singur lucru vreau s'auzi,
In disperarea ei nebuna,
Cum bate innecata o inima confuz
De parca'ar sti ca suferinta'i e destula...

Priveste, atat'as vrea sa vezi
Cum plang cu sange pentru tine,
Oare e'atat de greu sa intelegi
Ca te doresc dar nu doar pentru mine?!

Da'mi mana, simti?
Cum tremur de durere
Si cum te strang,
Si cum scrasnesc din dinti
Rugandu'ma ca in momente grele,
Sa'mi pot deschide pieptul
Si din tot ce n'am sa'ti dau putere
Sa crezi din nou ca meriti!?

O clipa doar a mai ramas din tot ce sunt
Si'n ultima clipa daca te am in gand
De'as sti ca ti'e mai bine
N'as vrea decat sa mor zambind

Privind spre tine... 

Caci nu voi fi pentru mult timp...

Nu voi fi pentru mult timp 
Dar atat cat sunt voi cauta plecarea,
Voi cauta aripi sa'ntind in vant
In locul meu vie uitarea.

Si n'am sa regret, 
N'am sa'mi intorc privirea
Caci stiu mi'as fi scos inima din piept
Sa'ti pot schimba in mai frumos trairea...

Si nici tie sa nu'ti pese
Cand n'ai sa ma mai vezi
Caci fivor altii sa te'nvete...
Iar tu doar sa'i asculti si sa ii crezi.

Nu esti din vina ta, 
Nu sunt pentru ca vreau,
Sa nu ne'nvinuim pentru ce n'am facut
Ci sa traim de parc'am merita.

...

De multe ori firavu'ti suflet
De greu va plange ostenit,
Sa lasi pe'al meu si eu sa sufar
Caci nu voi fi pentru mult timp...

Incepem...? :)

Salutare tuturor!

Cu siguranta acum ar trebui sa fac cu totul altceva decat sa incep un blog! Sunt atatea sarcini de indeplinit pentru "minunatul" loc in care merg zilnic si am atatea pe cap incat inceperea unui blog este ultimul lucru la care m-as fi gandit! Dar iata ca incerc...ce-o mai fi! ;))

Nu va entuziasmati prea tare! Nu am de gand sa va plictisesc cu impresii de pe unde am fost sau ce am facut...nu am de gand sa va anunt cu privire la noutati de orice fel...ci pur si simplu am sa postez ceva la care astazi tooooaaaata lumea se pricepe: versuri! Nu o fac spre lauda mea, ci la sugestia unora! Asa ca am sa scot carnetul de notite de sub negura timpului, am sa dau la oparte praful gandurilor inutile si am sa incerc sa lipesc unele randuri de acolo...aici, pe blogul meu!

Bineinteles, astept parerile dumneavoastra cu privire la tot ce scriu! Si...nu ma judecati prea aspru! E doar un inceput pentru mine... asa ca probabil se vor strecura greseli si alte inconveniente in ceea ce fac! Astept sugestii si sfaturi!  :)  Have fun!