sâmbătă, 27 iunie 2015 | By: Andrew

Cerere


Deschide ochii hotărât,
E șapte,  e devreme,
Cu suflu-i tremurând în gât,
Își spune "nu te teme!"

Încet se-ntoarce către ea,
Un înger rătăcit pe lume,
Și simte cât de mult ar vrea
Să-mpart-acelaşi nume.

Demult în planuri încurcat,
Își caută scăparea,
Să-i spună cum că l-a schimbat,
Şi-i poartă adorarea;

Să-i spună cum, e numai ea
În gândul lui,  în toate,
Şi cum inel deja avea,
Doar să mai spună da, of poate...!

Şi-mpins iubindu-i mult ființa,
Coboară lângă pat,
Şi scoate din sertar dorinţa
Gătit de întrebat...

Ea mormăie în somn ușor,
De dragul ei, el se topește,
Şi-ncet trimite soapte-n zbor
Sperând că se trezește.

Deschide ochii ezitând,
Şi parca ea lumină ziua,
Se-aprinde-n el numai un gând
Să nu mai joace piua.

Și spune hotărât și tare,
"Vrei sa fii...?" dar nu termină,
Ea de-odadă-n gât îi sare,
Se făcu și mai lumină!

"Da, da, da!"  Strigă frumoasa,
Fericita zâmbitoare,
Nu mai este somnoroasa,
Care mormăie agale...

Uite-așa inunda patul
Cu lumini în zori de zi
Când doar el, și nu e altul,
Când doar ea,  și ea va fi.