Deschide ochii hotărât,
E șapte, e devreme,
Cu suflu-i tremurând în gât,
Își spune "nu te teme!"
Încet se-ntoarce către ea,
Un înger rătăcit pe lume,
Și simte cât de mult ar vrea
Să-mpart-acelaşi nume.
Demult în planuri încurcat,
Își caută scăparea,
Să-i spună cum că l-a schimbat,
Şi-i poartă adorarea;
Să-i spună cum, e numai ea
În gândul lui, în toate,
Şi cum inel deja avea,
Doar să mai spună da, of poate...!
Şi-mpins iubindu-i mult ființa,
Coboară lângă pat,
Şi scoate din sertar dorinţa
Gătit de întrebat...
Ea mormăie în somn ușor,
De dragul ei, el se topește,
Şi-ncet trimite soapte-n zbor
Sperând că se trezește.
Deschide ochii ezitând,
Şi parca ea lumină ziua,
Se-aprinde-n el numai un gând
Să nu mai joace piua.
Și spune hotărât și tare,
"Vrei sa fii...?" dar nu termină,
Ea de-odadă-n gât îi sare,
Se făcu și mai lumină!
"Da, da, da!" Strigă frumoasa,
Fericita zâmbitoare,
Nu mai este somnoroasa,
Care mormăie agale...
Uite-așa inunda patul
Cu lumini în zori de zi
Când doar el, și nu e altul,
Când doar ea, și ea va fi.