marți, 15 februarie 2011 | By: Andrew

Amor


Doar luna priveste sfioasa
Prin geamul murdar,
Esti atat de frumoasa
In lumina ei de clestar...

In preajma e doar intuneric,
Vad numai umbre,
Iar tu radiezi ezoteric,
Intre sperante prea sumbre.

Te apleci cu un tremur nebun,
Si dulce ma strangi...
Nu exista cuvinte sa spun,
Cat de dor imi era sa m-atingi.

Fierbinte ca soarele-n august,
Esti toata un dor,
Si-ti sorb al buzelor must,
Caci ma poarta pe ceruri in zbor.

Ma cuprinzi ca un sarpe-nsetat,
Si plin de venin,
Te cobor doritor catre pat,
Si te tin strans, de maini;

Te intinzi peste pieptu-mi,
Ma-neci in fior,
Te reversi intru totul,
In mine, precum un izvor,

Oftezi deseori apasat,
Te ridic, te cobor,
De lume-amandoi am uitat,
Respiram si simtim parca-n cor...

Esti o aura calda
De lumina si vis,
Mana mea se tot scalda
Pe pieptu-ti deschis,

Coapsele tale pline cu miere,
Stralucesc argintiu,
Pieptul te vrea si mi te tot cere
Ca o oaza-n pustiu.

Esti un inger ce pe-naltimi,
Nu ma poarta pe vant,
Ci ne-naltam invatand sa iubim,
Prin fapta si nu prin cuvant.