Ramai...

Acum sunt singur...
Ramai cu mine, draga!
Ramai sa ma-ntelegi, sa ma asculti,
Si lasa-mi lacrima sa cada,
Ca sa invat ca nu prea multi
Inving in aste batalii.
Imi cere sufletul sa vii,
Si sa acoperi gerul aspru
Cu sufletul tau cald...
Imi e trairea un dezastru
Si simt cum toate ard,
Cum toate se topesc in jur,
Eu nu am sprijin, n-am speranta,
Raman adeseori ca un contur
Lipsit de font, lipsit de viata.
Nu pot sa mai alerg
Spre vise spulberate,
Renunt sa mai aleg,
Caci sensurile date
Imi sun-asa de sec,
Atat de fara de-nteles,
Atat de complicate.
Ramai cu mine, draga,
Fi-mi scumpa alinare,
In asta lume neagra,
Un singur gand rasare,
Ca te-as avea pe tine,
Cetate de scapare
Si un ocean de bine
In zilele amare.
Insa...te am cu-adevarat?
Te simt, existi, ma vezi?
Sau sunt atat de suparat
Incat din vise te-am ales
Sa m-i te-nchipui uneori
Mai calda decat orice sori,
Mai sfanta si mai dreapta
Decat un inger prins in zbor
In seri fierbinti de vara!?
De esti sau de nu esti,
Ramai cu mine asta seara...
Si-n suflet sa imi cresti
Asemeni unui crin.
De suparari sunt plin,
De ganduri, de poveri,
Insa-mi doresc asa, de nicaieri,
S-apari ca o minune,
Si sa-mi ramai pe veci alaturi.
Am inima in sferturi
Desprinsa-n patru zari,
Ramai cu mine draga mea,
Sa ma-ntregesti in scari
Putin cate putin,
Spre dulcele meu chin,
Durerea mea cea draga...
Nu pot sa multumesc pe nimeni,
Nu-s cat ar vrea unii sa fiu,
Iar cei ce imi zambesc ii numeri
Pe-o mana si pe toti ii stiu.
Nu reusesc maretelor enigme
S-aduc rapunsuri de crezut,
Si n-am sa ma inalt de maine,
Mai mult de cat voi fi cazut.
Tu insa ma-ntelegi mai clar,
Si vezi acolo unde altii-s orbi,
Tu stii al inimii amar,
Si-ti place din priviri sa sorbi
Durerile din mine...
Ramai...ramai te rog,
O seara, doar atat...
Apoi, o vesnicie.

Ultima nota

Acest om isi canta asta seara
Ultima speranta, ultimul plans,
Alaturi de-o vioara,
Falsand un slab suras;

In drumul sau s-a clatinat
Si-a reusit sa cada,
Insa cumva...s-a ridicat
Sa-ncerce drumul iara.

Cu glasul tremurand, dar cald,
Cu ochii-nlacrimati,
Stie ca secunde il despart
De cei uitarii dati.

N-ajunge sa incerci
Sa-ndrepti o cale stramba,
Cand printre toate treci
Si faci pe multi sa planga.

N-ajunge sa ramai
Loial unei gandiri,
Daca din gura spui
Motive de mahniri.

Ii simt durere-an orice vers,
Povara lui e-un drum
De stanci ce a ales
In locul vailor adanci...

Ultimul cant, o ultima-ntristare,
Ridica ochii catre cer,
Se-arunca lacrimand in mare,
Ultima nota...e mister.

Diverse pe cer

Ceru-i negru, nu de nori,
Ceru-i negru azi, de ciori
Ce aduc croncanituri,
Vergeturi si-njuraturi,
De la toti cei dedesubt
Nevrozati de-acest tumult.

Ceru-i alb nu de senin,
Ceru-i alb caci toarna plin,
Tone de zapada moale
Si nu-i urma de vrun soare,
Sa usuce-nfrigurarea,
Certurile si frustrarea.

Cerui limpede ca marea,
Insa norii nu-si au starea
Departati sa stea de maluri,
Ci aduc in zeci de valuri
Umbre peste cei din sat,
Ce-si propusera bronzat.

Ceru-i 'nalt cat nu se poate,
Stelele sunt prea departe
Sa le fure cei de jos
Ca ceva mult pretios,
Sa le vanda pe putin
Intr-un mod foarte meschin.

Cerul plange cate-odata
Pentru orice neagra fapta,
Ce-o'ntocmesc acesti murdari
Cu sperante mult prea mari
C-or ajunge-odata sus
Cu ce-au facut si ce au spus.

Ceru-i rosu uneori,
La apus si poate-n zori,
Rusinat de-ndragostitii
Ce-l privesc cu ochii mintii,
Avand pleoapele inchise
Printre sarutari aprinse.

Ceru-i galben tot mai rar,
Colorat e cand si cand,
Cerul e un dulce-amar
Care rade suspinand,
Cerul meu e plin de vise,
Plin de raze de iubire,
Plin de-mbratisari promise,
Insa nu stiu de la cine...

Rutina

A mai trecut o zi, si nici un semn...
N-am sa las de asta data
S-ajunga asteptarea un blestem
Ce-n cartea vietii mele sa fie o erata.

Zidite-n caramizi de plumb,
Stau zeci de ganduri nule,
Vreau sa le pierd, dar nu stiu cum
Si nimeni nu imi spune...

Pe umeri port un munte de-ntristari,
Ce-i una-n plus sa n-o pot duce?
Am strans din lacrimi, patru mari,
Inca un strop m-ar tine la rascruce?

Mi-e cugetul povara si umbră in priviri,
De-alung pe unii, uneori,
E incurabil obicei
De-a ma gandi de zece ori...

Stau drept in nedorite ploi
Ce altii le coboara-n mine,
In neadevar ma-ndoi,
Sperand s-apara adevarul maine.

Cine esti?...n-am sa te-ntreb,
Cum si cand probabil nici nu-mi pasa,
Vreau singur si strain sa merg,
Cu-acelasi gand, pe-o cale ne'nteleasa.

Si de ma cauti din priviri,
N-am sa cunosc, n-am sa-nteleg,
Caci rana fostelor iubiri
Incerc incet, sa vreau s-o sterg.