duminică, 19 iunie 2011 | By: Andrew

Neghina


Rece-n măduvă, ca o greseală,
Amortind carnea brăzdată,
Murdar ca un boboc în smoală
Pe o ie nepătată,
Despărţit de stânca mamă,
Şi purtat spre întuneric
De un val ce sapă-o rană
Spre oceanul deuteric.
Ca propriul eu de insipid,
Pustiit şi ars de singur,
Precum moartea de rapid,
Precum moartea vine sigur.
Uitat ca o galaxie,
Gol, un negru infinit,
Totul se cuvine mie,
Să se dea spre risipit.
Mai pelin decât amarul,
Suflet efemer de flutur,
Îmi e drumul precum zarul,
Când se-ntoarce, eu mă scutur.