Răstimp

De timpuri mai împovărat,

De vremi amar, avar și rece,

De Kamadeva am uitat,

Și râul de iubiri îmi stă să-mi sece. 

Mi-e pacea adunată-n picuri

Mai scumpă, mai de neînlocuit,

Când dorurile vin în cicluri,

Și pleacă de parcă n-am iubit. 

Mi-e trupul stânci fără pădure,

Mi-e sufletul secrete peșteri,

Azi falsul vrea oricând să fure,

Un susur blând nefăurit de meșteri. 

Mă readuc în dulci iubiri,

Doar când mă recitesc aievea,

Azi toate-mi sunt păcate și striviri,

Și nu mi-ar fi prea sfântă nici chiar Eva. 

Dacă atunci mă plictiseam în dune,

Și alergam după pârâuri reci, 

Astăzi pustiul îmi e lume,

Nisipul nu mai poartă urme de vii-și-pleci. 

Mi-am îmbrățișat osânda,

Iubind prea ne la timp o rază,

Ca azi să-mi fie orbită pânda,

Și lacrimi reci stau inimii de pază. 

Nebuna alergare pe muchii de furtună

Adună-mpovărare în pleoapa cordială,

Azi mi-e străină-ndrăgostirea, și mi-e nebună,

Și sufletul mi-e gol, dragostea doar carnală. 

Ce bun, cascadele de raze

În june vremi când inima-i necoaptă,

Dacă după atâtea diastaze

Le mai numesc doar printre amintiri, în șoaptă?