sâmbătă, 23 septembrie 2017 | By: Andrew

Margini

Pe umărul ei mă trezesc uneori,
Și zâmbesc de parcă nu a plecat,
Și mă rog ca așa să am zori
Până-ntre scânduri, pe recele pat.

Pe umărul meu o simt, dimineți,
Și strâng brațul cu dor s-o cuprind,
În piept îmi răsar cântări de poeți
Cu sufletul vesel spre frunte-ai mă-ntind.

Pe umărul ei mă trezesc, scos din vis,
Și-i dulce răsăritul ca victoria Plevnei,
Mă uit spre minunea ce am cuprins...
Dar mă trezesc pe marginea pernei.