marți, 20 aprilie 2010 | By: Andrew

Fluture de sticla


Mirosi a primavara,
Tu, fluture de sticla
Si buza ta amara,
Ma seaca si ma strica,
Ma inseteaza verde
De galbenul din flori,
De dulcele din miere,
De ploile din nori.
Mirosi a soare rece,
A vant de bucurie,
Iar ochii tai din ace
Ma cheama si ma-mbie,
Ma amagesc sa vin
Aproape de caldura,
In brate sa te tin,
Sa te ating pe gura.
Mirosi a zambete in ploi,
A sarutari de miere,
A sute de petale moi,
Mirosi a mangaiere...
Tu, fluture de sticla,
Cu aripile sparte,
Spre ceruri te ridica
Si cand vei fi departe,
Te-ntoarce sa te pun
In palma mea de lut,
Cu dor sa pot sa-ti spun
Cat te iubesc de mult...

Unde esti...iubire

Unde esti iubire oarba?
Nu te vreau ramai ascunsa,
Mi-ai lasat inima moarta,
Franta-n piept de dor rapusa.

Unde esti iubire grea,
Sa te-arunce-n intuneric,
Te tot cere mana mea
Si sa putrezesti anemic.

Unde esti iubire ruginie?
Vreau sa-ti lustruiesc aripa,
Iar apoi plin de manie,
Sa te-mpreunez cu frica.

Unde esti, tu, neiubire,
Prefacuta-n dulci saruturi?
Caci ne-ai scos pe toti din fire,
Vrem sa te luam la suturi...

Unde esti? Te lasi vazuta
Doar cand nimeni nu te cere!
Unde esti, iubire sluta?
Vreau sa-ti spun "La Revedere!"

Tomnatic

Inca-ti sclipesc
Ochii ca stelele
Si eu inca traiesc
Privirile, vorbele,
Inca mi-e dor
Si inca mai simt
Acelasi fior,
Dar nu te mai plang
Si nu te mai vreau
Ca altadata,
Caci ochii amagiti mi-erau
De tine, fata.
Inca te simt
Si inca tresar,
Inca ma mint,
Te caut, amar
Si rece in soare,
Un ram si o boare,
O amintire tarzie,
O toamna uitata,
Privirea-mi pustie
Din nou se indreapta
Fara sa vrea spre-napoi.
Se scutura gandul,
Memorii ruginii
Cad intr-o ploaie...
O ultima ploaie pe care pamantul
O va mai avea in vecii.
Un singur cuvant,
O singura voce tremuranda...
Toamna are gust de plans:
Lasati pe tomnatici sa planga!...

Fir...

Ramas intre stele si foc
Intre-a fi viu si a fi mort,
Ma uit in urma si zambesc,
Un fir de negru urmaresc...

Un fir de negru printre alb,
Printre ce tin si ce-am sa ard,
Un fir de viata presarat usor
Ce-am sa continui pan' sa mor.

Ca o carare firul negru
Mi-arata unde sa ma-ntorc,
Sa stiu sa pot sa fiu integru,
Sa-naintez fara sa stau pe loc.

Caci daca stau crezand ca merg
Am sa adun pe locul meu
O gramajoara-ntr-un intreg
De ce am fost si ce sunt eu.

Un fir de negru alungit,
Am sa intind, sa-nconjor universul,
Iar cand vor spune c-am pierit,
Am sa-mi opresc din fuga mersul.

Departe, demult

Mi-e dor de tine vis uitat
Si interzis de constiinta,
Tu mi-ai lasat pieptul patat
Cu stropi de nefiinta.

Mi-e dor de gandul ca va fi
Asa cum planuiam sa fie,
Dar ne-am pierdut in valuri mii,
Iar timpul nu m-i te-a dat mie.

Te vad ca-n vis, ocazional,
Cuprins de teama si sfiala,
Tu m-ai lasat ca pe ceva banal
Acolo unde nimeni nu intreaba.

Te vad printre crengi si fulgi
Zambind, luminata de soare,
Mi-e dor sa te astept si sa ajungi,
Sa ne-aruncam din nou fictiv in mare...