sâmbătă, 27 noiembrie 2010 | By: Andrew

In noapte


Sa-mi spui ce pretuiesc
Mai mult... tacerea unui codru,
In oglinda ecoului ceresc,
Plin de uimire, admirandu-mi zborul?

Cu ce raman din toate?
Cu amintirea aripilor mele,
Ce prinse imi erau de spate
Si ma purtau in ani lumina catre stele?

Pe ce carari sa ma opresc,
Caci drumul meu e stramt si lung
Sandalele ma tot ranesc,
Merindele nu-mi prea ajung...

Cand voi iesi din noapte?
Infricosat si fara umbra,
Ma tin de glezne mii de soapte
Si-mi tropaie in ceafa ca o turma.

Faclii in zare cand vor sta,
Sperantele sa-mi incalzeasca?
Sa lumineze fruntea mea
Cu dragoste dumnezeiasca.

Durerile-mi se vor opri,
Cand ceasul diminetii bate?
De mii de ani astept o zi
Sa-mi fie ranile alinate.

Oare asculta cineva,
Cand strig ca nu mai vreau,
Sa-mi tin in bezna inima
Si-n bezna da o dau?

Oare ma vezi?... Oare ma stii?
Tu, cel din departari,
Tu dai raspunsuri inimii
De vezi in ele cautari...

Sa-mi spui ce pretuiesc,
Cu ce raman din toate?
Pe ce carari sa ma opresc
Cand voi iesi din noapte?
Faclii in zare cand vor sta
Durerile-mi se vor opri?
Oare asculta cineva?
Oare ma vezi... Oare ma stii?

Prima zapada


Prima zapada, primul gand de bine...
In reflexiile pline
De zambet si-amintiri
Se regaseste cel ce tine
Tristetea in priviri.

In primii fulgi spera odata
Sa regaseasca sparta,
Imaginea inimii sale,
Dar singura, uitata,
Ea s-a pierdut, legata-n in zale...

In stelele tarzii, de gheata,
Insiruite ca pe ata,
Spera sa intregeasca
Durerea neuitarii
Dorintelor ce au uitat sa se-mplineasca.

Prima zapada, ultimul gand,
Ultima coarda atinsa
In ultima ora, in ultimul cant...
Din suflet desprinsa
Cazuta-n pamant
Si-ngropata alaturi de tine;
Acela ce tine
Tristetea-n priviri,
A uitat sa mai spere
Si pierdut intre sfere
De trecut si prezent,
Paseste in lacrimi
Zambind inocent...