sâmbătă, 29 mai 2010 | By: Andrew

Strainului...


Iti scriu din nou strain necunoscut,
Vreau sa stiu ca esti bine,
In lumea asta toate cate s'au facut
Sunt pentru tine.

Sa spui oricarui ochi gata sa vada
Si'oricarei urechi deschisa sa auda:
Iti sta in cale'o viata'ntreaga:
Zambeste'i, n'o primi cu fata uda.

Sa nu'ti mai uzi obragii plangand,
Cum ca nu poti, ca nu'i de tine,
Si ca nu ai, ca vrei mai mult...
Tot raul duce mai apoi spre bine.

Daca ai soare, fii multumit,
E cald si e lumina,
Altii in intuneric au murit,
In frig robiti si fara vina.

Daca ploile se'abat spre tine
Deschide bratele sa iti loveasca pieptul,
Si orice'n cale vezi ca'ti vine
Primeste tot si fi'le centru.

Daca dureri te inconjoara, straine drag,
Sa stii ca nu'i ultima oara,
Si multe rele-ti vor pasi in prag
Chiar daca-ti plac sau nu iti plac.

Un sigur lucru sa nu uiti
Si'atat sa stii pe viitor:
Chiar daca'n cale iti stau munti,
Tu sa ii urci multumitor.

Cautatorii...


Lacrimi, tacere, tandrete...
Gingasie, lumina, suplete,
Iubire, iubire, iubire...

Numarul celor care viseaza creste amenintator....
Speram sa ne intalnim visul in ochii unui trecator,
Si, mai apoi nimeni si nimic sa nu-l poata lua...
Ce tii in mana ta?
O alta mana...Un alt om care viseaza la fel
Si spera la fel ca tine ca va gasi in ea sau el
O raza de mai bine...sau macar
Un ideal moment al fericirii...
Si cauta...cauta in tine...in cei ce vor veni
Firul argintiu al iubirii
Si sensul, dincolo de bani, al verbului "a fi"...
Suntem o mana de cautatori rataciti
Printre solutiile noastre...
Ne cerem dreptul de-a fi fericiti
Dar n-am vedea fericirea nici daca ne-ar sta in coaste....
Noi cautam...si suntem impacati
Cu o speranta, o iluzie vaga, un vis,
Ne multumim cu prea putin si ne gasim flatati
Daca avem nemeritand
Sau daca portile n-i s-au deschis
Fara sa cerem sau sa batem...
Si ma-ngrijorez, ma tem
Ca nu cunoastem ce e bun...
Stiinta nu ne-ajuta sa iubim,
Iar iubirea...iubirea noi nu-o stim...
Dar stim desavarsirea...in lipsa ei...
In faptul ca am alungat-o
Din parcuri, din inimi, de pe alei
Si-acum o cautam ,stiintific vorbind,
Sperand, in lacrimi,
Multa munca, dureri si povara.
Cautam printre patimi
O sansa... o "a doua oara"...
Cautam iubire cu telescoape imense pe cer,
Cu imprumut, cu chirie, cautam cu zel,
Cu orice resursa si cu orice minut ramas...
Cautam cantand de bucurie
Sau tristi, ramasi demult fara glas.
Cautam iubire in vant, in zori
In case, bani, in flori,
Cautam in carti, in buze, in teorii,
In supermarket sau in bacanii...
Verificam prea des cutiile postale de pe internet,
Asteptam anunturi, reclame...
Si timpul nostru trece incet,
Fruntile noastre capata valuri,
Obrajii se lasa,
Iar parul, daca mai rezista,
Se face alb ca voalul de mireasa...
Cautam intreaga viata
Un raspuns la intrebarea sufletului,
Desi mintea "stie tot" si inca mai invata,
Sufletul vrea sa stie doar...iubire!!!
Cautam miros de fericire
In culorile apelor mai trecatoare decat orice suflet,
Cautam rasete in planset
Si bucurii in lacrimi de durere.
Cautam amintiri noi in vechile poduri,
Rime in astfel de versuri
Si daca nu gasim incercam alte moduri
De a cauta....
Ca mai devreme, ca mai tarziu,
Ca mai...totdeauna dupa cate stiu,
Se ridica din orice o intrebare...
Din timp si vieti pierdute-n cautare,
Ne intrebam asa:
Am rascolit lumea in infinite dimensiuni,
Am initiat campanii si sute de misiuni,
Am lipit afise, am cerut, am sperat
Si nici o clipa nu ne-am oprit din cautat...dar...
Am stiut unde sa cautam?
Ne avantam ca orbii in cautarea iubirii,
Dar dam pe nesimtite frau liber firii
Si ceea ce cautam e acum...denaturat!
A fost odata o iubire...
Acum s-a destramat in mii de mii de fire
Si fiecare cauta un lucru...
In gand, in piept, in privire
Vedem atat de diferit ceea ce ne uneste...
Daca am sti...daca am deschide ochii sufletului
Macar pentru o raza,
Sa-l lasam pe el sa vaza
Cum si unde-i cautarea...
Toate intr-un singur glas:
Pamantul, bolta cerului si marea
Ne spun soptit ca nu a mai ramas
Mult timp...
Eu sunt...tu esti...
De vrei, iubesti,
De nu, ca un nebun, ai sa cauti viata-ntreaga
Ce altiin tine n-or sa vada,
Si nici tu la randul tau...
Eu?
..............................................

Vreau sa traiesc iubind pentru iubire,
Iubit, iubind sa-mi stea in fire,
Iubirea sa-mi sopteasca dor,
Si aripi de iubire-n zbor,
Sa dau de veste tuturor...
Un singur lucru ne uneste,
Iubit ascultator:
E pieptul tau, cand inima-ti iubeste!

Strazi pustii


Strazile's tot mai pustii
De cand cersesc la colt iubire,
Dar stiu ca tu nu ai sa vii,
Si strazile nu vor fi pline...

M'am certat cu mine insumi,
Dar vina nu'mi inchide rana,
Poate asteapta doar sa spui,
Sa ma saruti, sa'mi mangai palma...

Am prins radacini in nepasare
Si orice gand razbunator,
E aruncat cu patima in zare
Si-nlocuit c-o lacrima de dor.

Inima-mi respira stele stravezii,
Cioburi mici de gheata dulce,
Culese din lumina ochilor pustii
Ce plang acum cu raze verzi de sange...

Strazile-s tot mai pustii
Si bezna e tot mai aproape,
Azi in jurnalul tau sa scrii
Ca am apus zambind la miez de noapte.


Despre ura...

Incrunt frunti,
Nu dezvolt zambete,
Apreciez carunti
Ce nu'mi asculta privirile.
Totusi orice rautate impart
Se intoarce insutit
Ca un vas de alabastru spart
Pe o piatra de granit,
Gandul rau doare
Asa cum doare ura,
Si ma intreb oare
Atat de tare doare si mana
Cand lovesti?
In povesti aud deseori
Ca multi s'au stins
Neconsiderati eroi
Pentru ca din adins,
Au raspandit ura printre oameni,
Apoi au trecut multe vremi
Si inca ne gasim bolnavi,
Ne consideram bravi,
Dar suntem frunze deprimate...
Si totusi frica de moarte inca ne trage de spate,
Ura ne tine'ndeaproape
Legati ca niste caini
Prea derutati ca sa facem pace.
Ura ne sfasie in coltii fratelui apropiat,
Si daca il intrebi motivul,
Iti spune c'a uitat.
Ura ne roade ca un vierme,
Si ne regasim dupa o vreme
Goi si reci de dinauntru
Seci si tari in exterior...
Ura ucide, dragilor,
Mai repede si mai naucitor
Decat orice marca de tigara,
Orice printesa para sau impara
Sau orice alt viciu cu consecinta amara,
Ura n'are mila,
De vrei sau de nu vrei,
Ea poate sa te tina
Sub aripa ei
Ca un rob in lanturi grele,
Ca un tap prins in nuiele,
Pregatit pentru jertfire.
Ura nu iti da de stire,
Ea te-mbie cu mireasma
De puteri razbunatoare,
Si te rasplateste-n lacrimi
Cu tristeti usturatoare.
Ura doare dragii mei,
Ca o palma de la frate,
Ca o mama ce-i pe moarte
Intre toti copii ei...
Spune-le sa nu se lege
Cu ura la maini si frunti,
Caci nu e mai crunta lege
Decat legea ce-ai sa-nfrunti
Cand aflat in fata mortii,
Singur, orb si umilit
Ai sa-ti ceri grabit sentinta
Chiar de nu esti pregatit.

Dans in timp


Un zambet se deseneaza pe fata ta
Ca un curcubeu pe cer dupa furtuna;
Mersul tau isi creaza singur muzica
Si se avanta in vals daca te tin de mana.

Cand plangi, potop de perle se aseaza
Pe pieptul meu uscat, pustiu,
Si mana ta, secunde deseneaza...
De ce si cum, eu singur stiu.

Pe fruntea ta cresc flori de cer
Si buzele ti-s muguri de iubire,
La umbra ta ramas-am veri
Ferit de arsita si plin de tine.

Cand frunzele se vor asterne
Sub stratul alb de bucurii,
Iubirile ce le-am crezut eterne
Ne vor zambi in vesnicii.

Educatia


Educatia-i cucoana,
Nalta, supla, complicata,
Care sta cel mai adesea
Pe coli albe de a4.

Are zambet de-nteleapta
Si pe buzele-i rozii
Stau invataturi cu mii,
Sa le-nveti ele asteapta.

De sub voalul de lumina
Ea sopteste serios,
Si oricine vrea sa vina
Ii va fi alaturi sot.

Ea-i o carte pretuita,
Tu sa-i fii cel ce o stie,
Si din toate, mai iubita,
Da, din toate, ea sa fie.

Cu invatatura ei
Poti ajunge un om mare
Poti sa fii oricine vrei,
Nu oricine la-ntamplare.

Sub copertile-i de piele
Stau secrete importante,
Sa ramai prins intre ele
Si sa le cunosti pe toate.

Educatia-i mireasa,
E cetate de scapare,
E o pasare maiastra
Pe un cer de nepasare.

Tac



Incatusat in temnita tacerii,
Imi tuna sufletul in soapta,
Visez la ochii de culoarea mierii,
Dar inima mi-e rana moarta.

Din ochii mei rasare luna
Iar stelele's inlacrimate pe obraji,
Mi-e insingurata mana,
Printre imbratisari de cactusi arsi...

Ziduri ne despart, ziduri de timp
Dar tot ce pot sa fac
E sa inalt spre soare-un cant...
Apoi...sa tac.

Si tac o zi, un an, o viata...
A imbatranit tacere in mine,
A prins barba si mustata,
Si impletite...poate-ajung la tine.

O tacere, doua taceri...
Canta vantul printre soapte,
Desi tac, parca aud cum ceri,
Sa tac asa si mai departe...

Strigatul sufletului in tacere,
E lacrima ce de-atata vreme o pandesc...
Si sta, asteapta si se teme,
Nu vrea sa spuna decat un simplu "te iubesc..."

Daca-i sa mor...

Daca-i sa mor, cum va fi dupa,
Aici si mai departe-n timp?
Ascult tacerea si ea m-asculta...
Si stii ce-mi spune? Plang...
Daca-i sa mor, vor plange cei ce ma iubesc,
Si stiu c-ar vrea sa moara ei,
Dar eu sa mai traiesc...
Imi vor fi mangaiate hainele in fiecare zi,
Poate voi fi o amintire,
Poate prezenta mea se va simti,
Mai sus, departe in iubire.
Daca-i sa mor? Oh, ce stiu eu...
Nu ma va mai strange-n brate draga mea,
Si nu imi va mai spune "Fratiorul meu..."
Daca-i sa mor mult sange am s-aduc aici,
Plans prin privirea celor ce traiesc cu mine
Si-or sa ma strige printre stanci
Spunandu-si plansi "Poate ca vine..."
Daca-i sa mor, numele tatalui meu
Nu se va mai naste intr-un fiu,
Si nu voi fi eu
Cel care sa il stiu dus mai departe...
Nu toti vor fi sa planga...
Prietenii mei cei ocupati
Vor fi pe undeva plecati
Printre placeri, sau bani s-adune,
Voi dragii mei, sa nu ii judecati.
Unii vor rade, sau vor zambi ironic spunand,
Asa cum spun si eu,
Ca toate isi au timpul lor...
Sa nu ii ascultati,
Ei ma iubesc mai mult daca nu sunt,
Si-s uneori motivul pentru care plang.
Daca-i sa mor, casa cu gradina si cu vie
Va fi lacasul florilor care invie,
Ea nu va fi nicicum pustie...
Pana si rozele de langa straturi,
Vor rasari ca alta data,
Si te vor intreba vecinii, tata,
Cum ai facut sa ii aduci la viata.
Daca-i sa mor, va fi devreme
Si prea neasteptat de toti,
Dar gandul bun mai jos se vede,
Asa cum sfantul printre morti...

Nu-i vreme ca sa stau culcat
Pe pat de lut acoperit cu huma.
Desi poate ca lacrimi de multe ori m-au aplecat,
M-am ridicat din nou,
Caci am fagaduita o cununa.
N-am timp sa mor,
Desi nu eu decid daca e timpul,
Iar celor care nu ma vor,
Nu vreau sa le tin ritmul.
Am atatea de facut, nu planuri, nu sperante,
Am strans din dinti si am trecut
Peste priviri de gheata false,
Sa pot sa fiu urmat indeaproape
De draga mea cu ochii dulci,
Sa stie in orice moment ce vrea,
Iar pasul ei sa stea pe stanci
Asa incat, cand marea va lovi
Si apele vor scoate foc,
S-alerge ca pe vant, sa nu se-opreasca-n loc,
Sa nu depinda de un om,
Sa fie ea si Dumnezeu,
Ai mei sa fie-aproape, si daca El vrea, sa fiu si eu...
Ajunge frica de noapte,
Ajung grijile, ne-ajunge azi!
Maine e prea departe
Si daca in iubire arzi,
Toti cei iubiti de tine sunt aproape.
Eu n-am sa mor! Eu va iubesc!
Am gandul bun ca am o tinta,
Am un motiv ca sa traiesc,
Am o familie iubita.