Aritmic...

Nimic nu m-i te aduce inapoi...
Nici cainta mea,
Nici timpul ce trece greoi.
Imi plange inima...

Nu te intorci nici fie narcise,
Nici stele culese din cer
In parul tau prinse...
Oricat ma rog si sper...

Ne desparte bataia aritmica
A inimilor noastre
Si nici o asteptare nu ma mai ridica
In raza privirilor tale albastre...

Doar gandul la tine
Imi da pace de mi'e greu
Si speranta ca poate maine
Voi fi langa sufletul tau...

Un corb revoltat

Un corb pe o creanga,

Indignat, suparat,
De'o vreme se'ntreaba
Si se cearta frustrat:

"Ce va uitati urat?
Sunt cioara! Ei si?
De ma arunc in vant
Aripile'mi zboara, stii?

Ce dac'am ca hrana
Lesul vreunui cal schiop?
Sau mananc vreo castana
Sau vreun peste mort? 

Zbor liber
Si stau,
Fara sa ma'ntrebe nimeni,
Pe orice ramura vreau.

Aa, sunt negru?
Normal, sunt stilat.
N'am papion, dar vezi tu,
Imi sta bine in frac.

Stiu, ma scoti vinovat,
Cum ca eu as fi zborul
Mortii temute si blestemat
Ma consideri tu si tot omul...

Ei, nu'i vina mea
Ca faci nesabuita eroare
De a asocia
Moartea cu o nonculoare!

Eu ma chinui sa scap de frustrari,
Iar tu ma compari cu porumbelul?!
E ca si cum ai compara multimea unei tari
Cu drapelul!

El? poate simbol pentru pasari!
Eu? Imi vad de viata mea!
Si'atata timp cat inca ne'ntelegem...
Tu de ce vrei a ne certa?

Nu eu aduc moarte sau ghninion,
Toate sunt datorita tie,
Nu fi ipocrit si arunca vina pe ciori
Si nu'mi arunca priviri idioate...nu mie! 

Relatii de birou...

O foaie iubea mai de mult un creion,

Foaie din toc,
Creion in suport,
Stateau nopti intregi zambind reciproc...

Creion? Fustangiu!
Mazgalea foile si traia linistit.
Foaia? "Intr'o zi, fara sa stiu
L-am vazut ascutit, m'am indragostit!"

"Statea in suport...
Am vazut varful lui de grafit:
Ah, il iubesc de nu mai pot,
Abia astept sa ma aleaga la scris!"

Intr'o zi vine randul 
Foii sa iasa din toc.
Cred ca stim la ce'i statea gandul...
Dar inevitabil, varf de creion: poc!

Foita roseste:
"Ups! E vina mea?"
Creionul: "Ba deloc frumoaso,
Ma'ntorc imeiat!"

Creionul alearga
Grabit sa se'ascuta,
Foita'nceputa, sa nu se piarda cumva,
Prin vreun dosar sa se'ascunda...

Foaia aude cum ca iubitul ei creion,
Nu-i chiar baiatul cuminte
Cu gust de bombon
Si prea putina minte...

E chiar istet creionasul,
Dar siret cum nimeni poate,
Insa foaia are leacul:
"Lasa, lasa mai nepoate,

Nu pui varful tu pe mine!
Nu, nu! Eu sunt doamna!
Tu esti rau? Ramai cu bine!
Nu fac nimanui reclama!

Am sa plec cu domnul Pix!
El e gros, cu varful tare,
Tu aduci mai mult a stix!
Hai...Adio, coate goale!

Aproape departe

Suntem atat de aproape
Incat nu incap una langa alta
Doua soapte.

Suntem atat de departe
Incat mileniu de batai de inimi 
Inca ne desparte.

Suntem atat de aproape
Incat ne citim ganduri si intentii,
Negru pe alb ca in carte.

Suntem atat de departe
Incat dorul de tine ma face sa te simt
Aici langa mine...aproape.

Ultima seara

Apusul...
Parca aud soapte in vant...
Imi amintesc surasul
Si ultimul cuvant.

Cerul...
Imi spune ca e prea tarziu,
Sau prea devreme...
Sau destul.

Vantul
Mangaie iarba si ea se apleaca...
Cata liniste, sunt tandri
Unul cu altul...

Raza...
Ultima de azi, 
Ma tem ca nu va mai fi maine,
Sau nimeni in zori
Sa o vaza...

Stele
Rasar de mii de ori,
Apun si cad, sau cad far'a apune,
Dar nu stim de ele...

Luna...
Mai plina ca oricand
Dar infricosator de rosie,
A venit vremea...
S-a rupt cununa...

Frigul...
Nimic nu ne mai incalzeste,
Nici focul de ura, nici cel al sperantei...
Acum suntem singuri.

Fara sens

Ma usuc, ma topesc,
Nu calcat de griji si probleme,
Ci de banal si firesc...
Rutina se'asterne, 
Simt ca nu mai traiesc.

Imi e greu, tot mai greu 
Sa intampin dimineti,
Cand tot ce fac e mereu
Fara sens, fara pret
Si oricine priveste
Ar putea spune ca nu mai traiesc...

Am uitat, am lasat
In trecut amintirie grele,
Insa inca ma simt destramat
Fara rost, fara sens,
Ca un fir ne'nteles 
Intre doua andrele...