In mica...

In mica pata de lumina
De pe-o frunza inca uda,
Dimineti de roua plina
Are sufletu-mi de huma.

Se trezeste matinal,
Si deschide ochii mici
Dintr-un vis de marinar,
Navigand printre pitici.

Se ridica spre lumina
Insa multe gaze rele
Tot mai vor ca sa il tina
Strans legat intre nuiele...

Se deschide, infloreste
Si cand soarele sa-l vada
Se inchide si roseste
Lasand pleoapele sa-i cada.

Spre amiezi se vede singur
Hoinarind printre tepusi,
Daca-l cauta vre-un picur,
Nu il va gasi acusi...

Caci el cauta de zor
Flori  de spini,
Cu care-n zbor
Sa se-nalte spre minuni...

Si apoi sa cada lin
In mica pata de lumina,
Sa adoarma spre divin,
El de huma, ea divina.

Din mica pata de lumina
Sufletu-mi de huma plin
Se dedica pe deplin
Violetei flori de spin...

In mare...

Valurile sfarma aripi de spume
De stancile'nalte ce se ridica din mare,
In zare, in valuri un astru apune
Lasand loc pentru stele, si loc de uitare...

Lumina dispare incet de pe cer...
Stele apar stralucind in vazduh si in ape,
Adierile toate si ele se pierd,
Iar cerul si marea...nu-i fir a-i desparte.

Intinsi pe nisip cu ochii spre cer
Stau doi tineri tinandu-se de mana,
Timpul a stat in loc pentru ei,
Orice griji ar veni, impreuna le-amana...

Impreuna se vad mai tarziu in nevoi
Impartind greutati, biruind orice greu,
Inmultind bucurii si lumini, mai apoi
Catre cer inaltati, de mana mereu...

"Un cantec in care si stele zambesc
E sufletul ei plin de comori din Eden,
Iata motivul pentru care-o iubesc
Si inima mea la picioare-i astern...

De pasul mi-e greu si inima-mi plange,
M-alina cu vorbe ca-ntr-un vis minunat,
De cioburi ma simt, in palme ma strange,
Ma leaga, m-aduna de sunt destramat..."

Asa isi spunea el, printre dese oftari,
Nestiind cum sa-i spuna, sa stie si ea...
Caci sfiala-l opri in multe-ncercari,
Sfiala si-un tremur cand in ochi o privea.

Dar ea intelese cum nimeni vreodata
Ce sufletul lui avea sa ii spuna,
Si sta si-l privea, asa minunata,
Iar el se pierdea in ochi-i ca-n luna...

O slaba adiere, un oftat si un zambet
Uneste-amintiri cu un gand jucaus...
Si iarasi zambeste-orice stea intr-un cantec
De suflet curat, fara corzi sau arcus.

Valuri se-opresc, marea tace smerita...
Si cerul se mira cum mai mult stralucesc
Doua inimi ce-si stiu ratiuni de o clipa,
Doua ganduri ce-si spun reciproc: "Te iubesc..."