joi, 15 ianuarie 2009 | By: Andrew

Cosite aurii

Din vals de amintiri tarzii
Si din arome de amurg indepartat
De'atunci te stiu, cosite aurii
Si nu te uit copil pe flori purtat.

Atat de bland privesti
Si'atat de'adanc m'as fi pierdut in ochii tai
Incat cantari si simfonii ceresti
Mi-ar umple sufletul de stravezii vapai.

Iti place sa te joci printre gandiri mistere
Si-ti place sa te-ascunzi in umbre albe,
Adori sa fugi de efemere
Si-ti vrei fiinta o eterna carte...

N-am sa te uit, cosite aurii
N-am sa te pierd prin amintiri desarte,
Ci-am sa te tin aproape ca sa-mi fii
Chiar daca departerea totusi ne desparte...

Uitare...

Asurzit de propriul strigat de moarte
Ma sperii de tot si toate,
M'ascund in gaura de sarpe
Ma tem de tine mai mult ca de moarte,
Atata timp cat furia'mparte
Suferinti, departarea desparte
Inimi ranite si indurerate,
Fapte bune si rele, cu toate uitate
Undeva in miez de noapte
Si toate plecate, aplecate 
Stau spre mine acuzandu-ma de pacate
Pacate uitate ca fapte 
Nescrise in cer pe vreo carte
O viata intreaga-i nimic din pacate
Daca in urma las doar amintiri strambate
Sau sentimente turbate
Pentru iluzii distorsionate...
Aruncate in mare...si totu'i uitare!

Pasare albastra

Daca as fi o pasare albastra
M-as rataci printre ceruri
Si-ncercand sa mai traiesc o viata
As implini zeci de teluri.

Odata inaltat spre cer
Trupul nu m-i se va mai opri
Doar un arcas voind sa pier
Pieptul imi va tinti.

Sangele imi va picura incet
Pe iarba verde, cruda,
Avand mereu un trup perfect
Si-acum o moarte crunta.

Doar cerul ma va tine minte
Caci din el albastrul mi-am luat,
Pierduta-n infinit far de cuvinte:
A fost o pasare albastra...si-a plecat!