luni, 23 aprilie 2012 | By: Andrew

Paie roşii



Paie roşii împărţea
Groparul nostru momentan,
Căci peste câmp împărăţea,
Un câmp de morţi, contemporan.

O şiruire neoprită
Lega oceanul de cadavre,
De talpa lui ca o copită,
Căpătată-n porţi de lavre.

Firele nevinovate,
Date-n pârg de timpuriu,
Au rămas pururi necoapte,
Plânse de tumult neviu.

Braţ demonic pus în humă,
Lutul arde-n urma lui,
Traiul însuşi pierde urmă,
Şi în urma-i nimic nu-i...

Paie roşii încă-n pârgă,
Peste trunchiuri putrezite,
Numai ele ştiu să plângă,
Sufletele schingiuite.

Ca atare


Suflet mutilat,
Am uitat că eşti aici!
Te-am lăsat pradă pe brânci
Ielelor rele!
Să spele râuri calde
Rănile-ţi nu prea se cade,
Ştiu că arde
Răceala lor de azi.
Printre brazi dorul ţi-l porţi,
Baţi năpăstuit la porţi,
Dar nu deschide nimeni...
Suflet mutilat de... mine,
La mâine ai sperat mereu,
Dar vicleanul am fost eu,
Te-am purtat pe căi amare,
Eu sunt rău, tu... ca atare.