Paie roşii împărţea
Groparul nostru momentan,
Căci peste câmp împărăţea,
Un câmp de morţi, contemporan.
O şiruire neoprită
Lega oceanul de cadavre,
De talpa lui ca o copită,
Căpătată-n porţi de lavre.
Firele nevinovate,
Date-n pârg de timpuriu,
Au rămas pururi necoapte,
Plânse de tumult neviu.
Braţ demonic pus în humă,
Lutul arde-n urma lui,
Traiul însuşi pierde urmă,
Şi în urma-i nimic nu-i...
Paie roşii încă-n pârgă,
Peste trunchiuri putrezite,
Numai ele ştiu să plângă,
Sufletele schingiuite.
Postări
